Adam Rares-Andrei

am o teamă. privind de sus, dintre noi doi, cine sărută și cine se lasă sărutat? privind de sus, suntem o stâncă sau două stânci mănoase dintr-un trup? eu am o teamă. mă tem că, așchiile ce ne

acum tu te apleci spre stânga eu spre dreapta până când degetul meu mare sărută degetul tău mic până când fruntea mea sărută plămânul tău până când aplecați vom adulmeca inimile noastre aplecate

e ciudat cum lumea rupe bucăți mari din lume cum pacea e doar un curent iar iubirea doar o formă domestică de razboi e ciudat cum trece o zi fără să îți aud vocea cum trec oameni

aș fi putut să nu dar da-ul mi s-a părut mai sexy mai aproape de soare mai aproape de tine apoi i-am zis da-ului salut va trebui să conviețuim să împărțim aceeași pâine să naștem aceiași

vreau o poză în care să nu spui nimic. să-ți tacă mâinile mai ceva ca tăcerea lui wittgenstein tu să taci, sânii să-ți tacă iar eu să rămân mut de nevedere, să tăcem amândoi și-ntre noi să-mi

tu ești desculță de carne cum se topesc planetele în cancer pe tine mileniul te scobește de infinit ești mai sfântă cu fiecare sutime, cu fiecare cadavru ne-aruncăm în același sicriu azi ne

tu erai blondă, eu eram un televizor vechi, eu eram cineast, tu un câmp verde închis și deshis la soare. greșeala ta era că zâmbeai mai mult decât reușeam eu să îmi închipui, bucuria mea era că

o femeie zicea pot să te iubesc în toate felurile și atunci mi-am dat seama că pe acest bărbat femeile îl vor drept. are un fel de coppyright. mă întrebau ce știi să faci pot să trag de sfoară

Motto: "Urmează stația Politehnica, cu peronul pe partea mea." dacă ar fi străină, ar citi goethe. din mine s-ar face călătorii spre bulgaria, iar spre prânz, sofia ar porni dintr-un cartier

și calul a întrebat ca vântul sau ca gândul și călărețul a spus ca vântul fiindcă mama e pământeancă iar gândul nu ajunge niciodată la destinație și gândul din gelozie a părăsit călărețul iar

te-am avut într-o viață ca pe o lămâie într-o palmă stoarsă bine cu unghiile crezând că țin de mână un copil gata să cadă mi-am mânjit buricul degetului mare cu un fel de soluție ambiantă, o

dacă aș fi căzut la revoluție, pe vremea asta mi-aș fi zgribulit coroana de flori moarte. aș fi râs la tine gudurându-mă de căldura mai caldă sub pământ, decat cea din sufletul tău. însă nu se

am să te iubesc la diateza pasivă am să mă pricopsesc cu tine de-nviere ca și cum m-aș pricopsi cu un aluat nedospit am să mă-nchid în cameră cu tine și-am să ung tocul ușii cu sânge dumnezeu ne

dacă aș avea un coridor în față, aș intra în el și te-aș întâlni: "bună, te iubesc! oare cum te numești?" ce ninsoare! de-ar ține-o așa încă două săptămâni, aș putea îmbătrâni descheiat la

e ziua în care arunc ceasul de la mână cu gândul că arunc lumea care mă face să disting momentele în care ne vedem. e o zi ca oricare alta pentru că de la primul foton încoace tot mă arunc în

când ni s-au atins mâinile a fost exact dar exact ca și cum am fi dormit în paturi diferite iar acestea s-ar fi atins în timpul somnului. privim toate acestea și odată cu noi le mai privesc alți

să nu o iei personal niciodată nici măcar atunci când e vorba despre tine când scapi cheile din mână sau când te arată cu degetul sau când ești înjurat să nu o iei personal niciodată chiar dacă

e unul din momentele alea în care tu te afli între două mașini care se ciocnesc oriunde te-ai duce sunt alte două din ce în ce mai aproape simți că cineva te presează cu o pompă sau că îți calcă pe

ești o pasăre rară. ești o pasăre rară dintr-un tablou de lautrec pentru care țin pleoapele întredeschise pentru care mă intreb de ce privesc în sus și din ochi îmi ies cârlige mari cârlige din os

lumea se mișcă tot timpul noi încă vorbim despre țări în care există ape iar scafandri caută constant persoane dispărute când mergem acolo niciodată lumea noastră se mișcă zici că-i acvariu pe

radio românia actualități orele 23 o femeie a fost prinsă în preajma unui bărbat ce cânta la chitară în același parc în care ambii au suferit prima lor operație deschisă îi spunea mă gândeam că