liceul pedagogic cd loga caransebes, promotia 2004
universitatea de vest timisoara, facultatea de litere, filosofie si istorie, sectia germana-spaniola, anul II
Ascult la televizor știrile. Mă crispez, mă încrunt, apoi râd, râd în hohote, îmi dau lacrimile – nu știu nici eu dacă de supărare sau de extaz, mă enervez, mai bag câte o „mai du-vă dracu de
Frunză lividă, mângâiată ușor de vânt,
Atârnată în copacul vieții, umbrită de pământ,
Mă înfioară zgomotul ce viața din tine-l scoate,
Golindu-ți seva spre a nu putea vorbi nici în șoapte.
Pe
Auzind prima oara aceasta zicala, sa-i spun asa, mi s-a parut aberanta comparatia cer-suflet. Mai apoi insa, intrigata de insensibilitatea mea, am scris zicala pe o foaie si am inceput sa rumeg un
Sunt o doamnă. Sau cel puțin asta ar trebui să fiu. Așa vrea lumea să fiu. O doamnă. Sau măcar o domnișoară respectabilă. Trebuie să fiu. Totuși ceva în mine îmi spune că sunt un suflet
Trei sfinți, trei drumuri, trei suflete reci,
Trei urme, trei amintiri, trei rime în veci.
Trei vieți pierdute și trei câștigate,
Trei e numărul al lumii dreptate.
Trei erau, trei sunt și trei
Streașini și sfetnice plutind în tăcere,
Minciuna și durere în aripile mele;
Surdină și zgomot și trâmbițe mute,
Odihnă și mlaștini ascunse, tăcute,
Calvaruri și muște zburând peste ape,
Și
Prin triunghi te văd, te mușc, te simt,
Astru profan menit sa te mint;
Hexagonal, viclean e păcatul,
Ce în infern mi-a căptușit palatul;
Prin sacra piramidă albă, sclipitoare,
Þi-am șoptit un
Toamnă, frunze, ploaie, viață,
Toate se zbat în a vieții paiață.
Natura cea coaptă se usucă înnorată,
E galbenă viața ce era verde odată.
Iar iarba cea veselă oftează murind
Și suflete blânde se
