Poezii

Frunză lividă, mângâiată ușor de vânt, Atârnată în copacul vieții, umbrită de pământ, Mă înfioară zgomotul ce viața din tine-l scoate, Golindu-ți seva spre a nu putea vorbi nici în șoapte. Pe

Trei sfinți, trei drumuri, trei suflete reci, Trei urme, trei amintiri, trei rime în veci. Trei vieți pierdute și trei câștigate, Trei e numărul al lumii dreptate. Trei erau, trei sunt și trei

Streașini și sfetnice plutind în tăcere, Minciuna și durere în aripile mele; Surdină și zgomot și trâmbițe mute, Odihnă și mlaștini ascunse, tăcute, Calvaruri și muște zburând peste ape, Și

Prin triunghi te văd, te mușc, te simt, Astru profan menit sa te mint; Hexagonal, viclean e păcatul, Ce în infern mi-a căptușit palatul; Prin sacra piramidă albă, sclipitoare, Þi-am șoptit un

Toamnă, frunze, ploaie, viață, Toate se zbat în a vieții paiață. Natura cea coaptă se usucă înnorată, E galbenă viața ce era verde odată. Iar iarba cea veselă oftează murind Și suflete blânde se