Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
Insuficient harul metaforei!
Lasă-mă să-mi găsesc cuvintele în lumină,
nu să vorbesc în somn,
ca pietrele râului ținându-și respirația
ori ca pielea arborelui,
purtând fără voie
inima altui îndrăgostit!
*
dincolo de mlaștina sângelui
până la oase,
nedumerit de moarte
râsul unui copil
*
ca umbletul orbului
sau de neoprit țipătul păsării,
șotron uitat în ploi;
tu,
cel care
nu ești.
003714
0