Poezie
În lagăr
1 min lectură·
Mediu
Niciodată firesc...
Ca să ies din mine trebuia să sparg în fiecare dimineață ușa.
Din lipsă de inspirație coboram întotdeauna pe scara de incendiu.
Ritmic neprevăzutul ne arunca față-n-față:
de bunăvoie și nesiliți de nimeni înconjuram paradisul cu sârmă ghimpată,
apoi ne luam de mână și priveam orbecăind înăuntru.
Spre noi înșine.
003.756
0