Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
ca o apă prea mare și prea adâncă
se întindea linia vieții.
păsări liră locuiau într-un turn.
pentru tine înnod cuvinte.
poem lângă poem, abecedarul îngerilor.
nu vei ști niciodată.
un copil mă trage de mânecă, mă întreabă
unde
se duc baloanele roșii umplute cu heliu și unde
începe uitarea?
inventez o poveste să-i țină de foame
pe viață.
anotimpul ăsta ne minte frumos, ne azvârle
într-un carusel,
de pe margine
iluzoriu ne zâmbesc arlechini;
ne rotim în cerc,
până uităm cine suntem.
pentru tine deschid și închid cărți, pentru tine lipesc din bucăți
furtuni de turcoaz și mărgele din sticlă,
pentru tine plec.
Nu muri! nu muri unde
luna plină doarme pe spate,
de parcă s-ar fi născut o singură dată!
nu înnopta
în casa
necredincioșilor!
pentru tine am limpezit dimineața
- o apă
prea mare
și prea adâncă.
024396
0
deși prea banal începutul, apa prea mare și adâncă, este destul de explicit, ca și finalul identic, de altfel.însă, pe parcurs am descoperit versuri deobsite.
observații:
1.abecearul îngerilor nu-l vei ști niciodată, este un vers genial.
2.strofa a 3-a în întregime este un poem de sine stătător, e atât de reușită că nu mai are nevoie de altă susținere.
3.ne rotim în cerc, cred că rotire e numai în cerc, deci este pleonasm.
4. sandala inimii, mi se pare forțată, dar e alegerea ta, de gustibus non est disputandum.
mcm