Poezie
Monstrul
Ptr. Midori si G.
1 min lectură·
Mediu
Sigur că am făcut tot posibilul!
Încleștare sinucigașă
Și dinți sfâșiind durerea.
Dar verde mă lupt
Cu monstrul din carnea ta.
Îmi stoarce visele în lacrimi,
Și îmi trage otravă pe gură,
Îmi astupă urechile cu vuiet de furtună.
Sânge cu gust de ură fierbe
În răni zâmbitoare și negre.
Lumea dansează pe muzica
Urletelor plecând din creier.
Simt mâini cunoscute aruncând
Lacrimi uscate.
Nu e nimic.
Zâmbești stins pășind cu grijă
Peste urmele verzi ale monstrului.
11.02.2003
044.023
0
o remarca la finalul primei strofe as schimba sintagma \"Urletelor plecând din creier. \" dupa mine e prea inexpresiva!
cred ca mai trebuie lucrat un pic la partea secunda!