Încerc să te privesc,
fără priviri păgâne,
emoții dulci mă răscolesc
și mă gândesc la tine…
Închid ochii, te sărut,
și vreau a mea să fii,
îmi șterg încet obrazul ud,
în inimă să-mi
E liber poetul să scrie scrisoare…
E liber și singur în a lui chemare
Si vrea, ar vrea să scrie,
Cu pana lui cea pământie,
Dar sufletul îi este gol
Si fără nici-un decor
Stinge lumina
Singurătatea a fost prietena mea de căpătâi,
Începuse a-mi iubi sufletul pierdut,
Se obișnuise cu timpul înnorat,
Cu ceața ce-mi obosea ochii.
Când m-a zărit întâia oară,
Eram un astru
Al meu suflet gol
…décor,
A mea inimă jar
…amar,
Al meu trup fierbinte
…nu minte,
Aș vrea să ne iubim
…puțin!
Al meu suflet senil
…copil,
A mea inimă-ntreagă
…se-ntreabă,
Al
La umbra unui pom,
Adie vântul
Și mă-ntreb:
De, tu, ca om…
La mine-ți bate gândul?
C-un sursur de izvor,
Aș vrea să mor,
Să-ngrop
Suflet obositor…
Cu acest dor!
Să-mi
Sa ratacesti prin sentimente,
Uitat de lume si de stele,
Pierdut în vise grele,
În gânduri permanente.
Sa uiti de natura
fiintei tale…
si-n lucruri banale,
sa te-nvârti
