Poezie
Singuratate
1 min lectură·
Mediu
Singurătatea a fost prietena mea de căpătâi,
Începuse a-mi iubi sufletul pierdut,
Se obișnuise cu timpul înnorat,
Cu ceața ce-mi obosea ochii.
Când m-a zărit întâia oară,
Eram un astru stins, nelumit,
Iubisem… în inimă mi-era întipărit
Fericirea apusă a înserării.
M-a învățat că taina sufletului,
E minciuna cu sinceritate…
Însuți să crezi când minți și poate,
Vei părăsi singurătatea omului.
001.120
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aconti
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Aconti. “Singuratate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aconti/poezie/138843/singuratateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.