abcdef

Mihai, totul e un dans pe o sarma perfect intinsa deasupra tuturor, poemul tau e ca o evadare din cotidianul romanesc si nu numai. Mi-au placut imaginile cu acele sarmale si cu acei cozonaci, tipice romanilor. Fie ca aerosolii din parfum sa te duca (macar cu gandul) la femeia iubita. Mai trec pentru ca mi-a placut.

marble

bun. cristi marble. adica eu.

Prostii !

Hmm... interesant acest mit al creatorului construit de Icar. Împreună cu tatăl său Daedalus, au construit labirintul din Creta, în care regele Cretei, Minos, l-a închis pe minotaur. Banuiți că ar fi contribuit la fuga lui Teseu, care venise să ucidă minotaurul, după încheierea lucrării, au fost închiși în labirint de către Minos. Pentru a scăpa, au făurit niște aripi din pene și ceară și au zburat din labirint. Fascinat de frumusețea înălțimilor, Icar s-a apropiat prea mult de soare, în ciuda sfatului tatălui său. Helios, invidios că oamenii zboară, a dat o caldură puternică, ceara topindu-se, iar Icar a căzut în apele mării Egee, în apropierea unei insule, lovindu-se de stânci și murind. De atunci acea parte a mării și insula îi poarta numele. Interesant modul în care ai adus la viață o mică parte din legendă. Lipsește zburătoristul Icar. Dacă descoperirile arhelogice spun că nu era minotaurul, ok… de acord. Ovidius a scris o legendă, sunt curios dacă oamenii de știință vor dezvolta acest mit și dacă vor da o concluzie finală. Pînă atunci, noi trăim cu gîndul la poveste.

Ligia, în primul rînd sunt gelos pe tine că ai făcut revelionul în Brazilia, hmm… not fair… Îmi place poza ta, e blue ca un sentiment de răceală. În ceea ce privește poemul tău, m-a fascinat & m-a băgat în dimensiunea gîndurilor tale. “Nisipuri negre”, “noaptea”, “deșertul lucios”, “morții”, “sînge”, “setea” – sunt imagini bacoviene pe care le manipulezi cu talent și cu forță. Finalul are un aer libertin.

Ștefan, mersi de tecst, m-a bucurat extrem de mult. Sună bine. Îhîm. Aș scurta a doua strofă & totul ar fi perfect.

Cam clișeic, nu ai înnodat bine ideile, iar cuvintele nu se potrivesc pe alocuri. Mi-a plăcut imaginea pîinii. Crăciun fericit !

Ce de imagini sugestive pe aici, puțin cam apăsate, dar merge în ton cu frigul de afarăă. Toate cele bune ! :)

katy, , poezia ta e foarte neechilibrată, incepi cu ceva și termini într-un alt ton. La început ai bătut câmpii, iar la final ai scris poezie.

Sună mai bine “vor fi”, vezi diacriticele pe acolo. E bine. Baftă !

George, ai scris bine ceea ce ai bolborosit aici, dar stilul putea fi mult mai esențializat. Adică să transmiți aceleași sentimente cu niște imagini mai nuanțate. Sărbători fericite !

Adina, ai făcut prin poemul tău o incursiune frumoasă în “micul” tău univers pantragruelic. Îmi place modul în care descrii totul în detaliu, emoția se transmite și se trăiește. Mai trec ! Sărbători fericite !

da, frumos joc de cuvinte, ca o inflexiune. :)

Teodor, mi-a plăcut poema ta, este bine construită & cititorul este dus cu gândul în altă dimensiune. Subtitlul tecstului tău mi se pare așa aspru și rece… ar suna mai bine Scrisoare către Moș Crăciun. Cum crezi ? Sărbători fericite alături de cei dragi & muza să îți fie alături. :)

nota bene: conform noului DOOM ,,nici o\" și ,,nici un\" se scriu legat, ,,nicio\", respectiv ,,niciun\". :)

Punctez: îmi aud plânsul de femeie
mirosind puternic a bătrânețe inutilă
ce se împrăștie pe câmp
trecând încet
ca șarpele prin păr

cmc, poemul tău e lung & tinde să mă plictisească. Totul putea fi esențializat în mai puține versuri… dar am prins ideea centrală. Sărbători fericite !

Din punct de vedere artistic, poemul tău este slab. Nu are nimic nou, nimic care să surprindă, nimic sugestiv. Perdea surdă ? Sună aiurea… Mi-a plăcut cum ți-ai imaginat că îngerii sunt vameși… dar, dacă este așa cum ai scris, Sfântul Petru ce mai face ? Cine stă la poarta Raiului albastru ? Încă ceva, folosește cu rigoare spațiu între cuvinte și semnul exclamării, sună mult mai estetic. Nu ai citit regulamentul acestui site literar ?

Sună a Mircea Dinescu pe aici. Totul pare atât de optzecist și de frumos până când apare numărul 112. Se rupe firul. Tu ai încercat ceva… o combinare între ceva postmodernist și ceva modernist și ti-a ieșit. Mi-a plăcut. Sărbători fericite !

george, imi primul rand sarbatori fericite ! in al doilea rand sa treci la lucruri mai serioase si sa nu scrii tot asa cliseic ca in prima strofa. punctez: pensionarul, diacriticile lipsa pe alocuri, as sterge ultimele 4 strofe. ceva scurt si bun, nu vreau sa bati campii. :)

Miro, textele tale sunt bune azi pentru ca au substrat. Vezi, se poate scrie bine, fara ca editorii sa te arunce in atelierul lui mos craciun. La reauzire, mi-au bplacut glumitele tale.