A

Ma bucur sa te intalnesc aici, mai ales pentru ca a trecut atata timp de cand n-am mai venit pe la cenaclu.
Alegerea textului pentru debut pe acest site mi se pare potrivita; te caracterizeaza, dar sa nu te avanti numai cu proza, ai poezii astro reusite (stii asta mai bine decat mine).
Succes in continuare si... ne mai vedem... ne mai citim...

Mă simt și subscriu la descrierea ta.
E o poezie drăguță, așa că n-o să-i caut nod în papură :) dar... \"vântură nisip cu promisiunea sticlei..\" nu mi se pare prea.. plină de sens.
Îmi place ultima strofă, fără... ta-ra-ta-ta-ta-taaaaaa... promisiunea sticlei :)

Cadou la naștere am primit
o mărgeluță străvezie
care-mi cuprindea toată viața
de până atunci
din placentă.
În jocul meu copilăresc
am rostogolit-o ca un bulgăre de zăpadă
și s-a lipit de secunde, minute,
de ore, zile, săptămâni
și s-a îngroșat în ghemul
prăfuit cu care azi se joacă
leneș pisica.

Semnat: un viitor pulover lălâu.

Ce zici? :)

Imi pare rau sa spun ca textul acesta naiv nu are nimic din ce-ar trebui sa fie un gand, cu atat mai putin unul asezat sub forma unei poezii.
Te impiedici prea mult de perfectiune si de bunatate si se pierde substanta. Nimic nou sub Soare...

Oricum, bun venit!

\"cerul ne-arunca cu stele\"
V-as arunca si eu cateva (sau macar tie) pentru poezia asta superba...
Muta de admiratie...

\"The nice thing about egotists is that they don\'t talk about other people.\"
Lucille S. Harper

Cam asa-i...

Sunt cateva impleticiri, versul \"nu cad singure\" mi se pare incompatibil cu restul...

Miroase a Stanescu in aer. Cunoscatorii stiu... :)

De la gingasia si zborul fluturelui pana la soparla sau vierme e cale lunga... lunga cam cat o femeie... care, iubind, poate vindeca sau ucide.

Imi place \"jocul\" dintre vierme si floare, dintre rasarit si apus, cel putin eu asa le percep relatia: un joc frumos, interminabil.

Daca iubesti la fel de frumos precum scrii, lucky her!

Daca nu m-as fi certat saptamana trecuta cu profa de romana dupa teza...
probabil nu ti-as fi \"dezvaluit\" ca forma corecta e piuneza.

Chiar nu intentionam sa rimeze :)

Daca as spune ca e ceva in poezia asta care imi displace, as minti, si nu prea-mi sta in fire.
Congrats!

De la Andreea pentru Andrei LMA si tot ce-ti doresti!
Oricum niciodata nu te-am vazut altfel decat pe dinafara...

Meriti o steluta bine lustruita, o frec de camasa ca sa nu te dezamageasca.
E chiar frumoasa poezia si sunt sigura ca multi o apreciaza cel putin cat mine.
Intotdeauna ma bucura textele bine scrise asa ca ma pot duce linistita la culcare :)

Eu comentam, nu faceam literatura, stii tu cum... cu o punga de seminte la un meci de fotbal...
De fapt, m-ai prins cu \"matza\"-n sac, ce sa mai zic...

Daca place, place :)
TOT! Si imaginile, si elementele de prozodie, e o poezie reusita si e atat de aproape de ceea ce simt acum..

Zambetele obosite tot zambete raman si menirea lor e tot sa lumineze pe cei din jur. (dar nu mai deforma limbutza noastra romaneasca, ce \"draq\")

Cel care isi invoca moartea in versurile tale iubeste prea mult si nu-si mai poate duce povara sentimentelor.
Poate cea mai frumoasa imagine e strivirea intre bataile inimii. Prea multa iubire poate sufoca (chiar daca nu asta ar fi fost intentia textului).
Ai revenit la o poezie care te onoreaza.
Autodepasirea merita recunoastere pentru a se manifesta in continuare, nu? :)

\"Toti\" ne incepem cariera artistica prin evocarea imaginii mortii. Ma simt cu musca asa lipita pe caciula incat vad eu paiul din ochiul vecinului.
Moartea nu cred ca ne e tocmai adevarata viata, si cu timpul poate iti vei schimba si tu parerea... cert e ca e frumoasa(desi nu tocmai originala) imaginea zilei care cade in noapte, analog viata ta in somnul greu.. mmm.. da
De fapt, poezia asta se sprijina pe primele 2 versuri si pe ultimele 2.
\"Mai strain decat de lume / sunt strain de mine insumi\" - ar face apel la \"Nosce te ipsum\" pentru ca numai cunoscandu-ne pe noi insine, ajungem sa cunoastem lumea care ne inconjoara.
Spor la scris, Andrei! :)

Cu rusine, recunosc ca e prima data cand citesc un text de-al tau... si nu esti singura, din pacate; observ rosul :) e una din culorile cele mai aproape de obsesie, foarte expresiva si exteriorizeaza mult.
Sangele e intr-o mare masura viata.

Încerci să (re)descoperi poezia, cercetându-i limitele; vrei să înțelegi până unde o poți împinge în trivialitate.
Nu căuta o definiție a poeziei, nici o formă prea excentrică a ei; poezia are un anumit melos; nu este imperios să exprime optimism sau perspective blânde, “roz”, și sila poate fi un imbold suficient pentru a face literatură (implicit poezie), chiar de bună calitate (ex Mircea Dinescu), dar până să ajungi acolo sunt multe obstacole, etape pe care trebuie să le depășești cu talent și exercițiu.
E important să simți ceea ce scrii, și să faci în așa fel încât mesajul poetic să fie corect interceptat de cei care citesc.
În altă ordine de idei, comentariile negative ar trebui să te ambiționeze, nu să te demoralizeze sau să te irite. Nu mușca mâna ce ți se întinde, ar putea să te mângâie, dacă nu cumva a făcut-o deja.
Fii mai puternic, atât în privința caracterului, cât și în felul în care scrii. Impune-te nu neapărat prin valori universal acceptate, ci prin ceea ce poți tu (poate în mod unic) modela ca valoare.
Scris ușor!