Poezie
neliniste
1 min lectură·
Mediu
Mai strain decat de lume
sunt strain de mine insumi,
framantat de ganduri bune
inecate in sfant plansu-mi.
Caut nu ce stiu ca este,
oameni ferecati in patimi,
ma visez intr-o poveste,
dar strivesc in palme lacrmi.
Negraita simt in mine
pulberea din univers,
pasu-mi cata inspre Tine
semnul ultim, intr-un vers.
Tu ramai mereu departe,
nestiind de dorul meu,
ziua cade iar in noapte,
viata mea in Somnul greu.
013423
0
Moartea nu cred ca ne e tocmai adevarata viata, si cu timpul poate iti vei schimba si tu parerea... cert e ca e frumoasa(desi nu tocmai originala) imaginea zilei care cade in noapte, analog viata ta in somnul greu.. mmm.. da
De fapt, poezia asta se sprijina pe primele 2 versuri si pe ultimele 2.
\"Mai strain decat de lume / sunt strain de mine insumi\" - ar face apel la \"Nosce te ipsum\" pentru ca numai cunoscandu-ne pe noi insine, ajungem sa cunoastem lumea care ne inconjoara.
Spor la scris, Andrei! :)