A

Am avut o săptămână cam proastă. Nu mă justific, dar... încerc.
Trebuie să-mi corectez greșeala:
Nu mă refeream la sincretism (este și el prezent în literatură, tot mai mult, dar era pe lângă subiect) ci la sinestezie, dar cine a avut urechi de auzit... a văzut / înțeles.

Știu de rubrica \"Director web\" din \"Observator cultural\".
În \"România literară\" n-am întâlnit până acum un articol cu temă web, dar e posibil să fi fost.

Subiectul merită dezbătut. Pe forum?

Andreea

Am mai fost aici, sigur am mai fost.
Și atunci vroiam să-ți las câteva rânduri, dar am rămas fără cuvinte înainte să încep să traversez strada.
Noi tot timpul traversăm străzi.
Acum mă arunc direct în fața primei mașini de tonaj mare, să-ți trimită steaua. La steaua care-a răsărit...

Indubitabil, George a învins! (dacă mai era ceva de învins)

Andreea

P.S.: Nu e fals medicamentul; niciodată n-a fost mai adevărat ca acum.

Salut inițiativa domnului Adrian Firică de a deschide subiectul literaturii virtuale și a poziției domnului Nicolae Manolescu, cu atât mai mult cu cât sunt și eu la curent cu retragerea temporară a acestuia din urmă din paginile \"României literare\".

Inițial, am aflat în cadrul paginii web a revistei sus-menționate, a cărei existență mă face să cred că în ornitorincimea lor, toți sunt conștienți de impactul pe care îl are acest mediu asupra vitezei și arealului de răspândire a informației.

Din punctul de vedere al e-literaturii, sincretismul, pentru că asta reprezintă până la urmă \"hibrizi între text, imagine animată și sunet\", reprezintă o concretizare modernistă a intențiilor simboliste (de asociere în cadrul aceluiași text a unor imagini auditive, vizuale, olfactive!).
\'Părerea mea...\'

Noi, cei care suntem de fapt www.poezie.ro suntem conștienți de imensele avantaje, de oportunitățile care ne-au fost oferite de editorul acestui site; de aceea, tot noi trebuie să fim cei care deschid ochii (de cârtiță, în cazul de față) responsabililor de cultura noastră cea de toate zilele.

Trebuie să recunoaștem că aici se realizează (printre altele) o frumoasă reabilitare a literaturii contemporane.

Oricât de pompos poate suna unora, sincere felicitări domnilor Adrian Firică, Radu Herinean și tuturor care fac posibilă această formă de comunicare!

Andreea

Un scenariu frumos al unei vieți, al mai multor vieți în același timp.
Sau nu!
Eu.
Da, eu.
O jumătate de aripă contrabalansând o jumătate de gând.
Sssh!
Nu acum..
La țigară...


Eu nu fumez.

Andreea

Cristina, m-ai molipsit de prințese, dar nu-mi pare rău.
Mi-au plăcut primele patru versuri din fiecare strofă și cel mai mult finalul. Am observat, totuși, o mică rupere de ritm în unele versuri, dar mică.
Poate că l-ai invocat de prea multe ori pe Dumnezeu, dar e alegerea ta.

Aștept să te mai citesc.

Andreea

Frumoasă poezia ta, Carmen.
Eu m-am îndrăgostit de prima strofă și de a doua jumătate a celei de-a doua strofe.
E o muzicalitate interioară pe care poate o zdruncini puțin cu numărul de silabe al ultimului vers.
De fapt, îmi place \"if only for tonight\" ca mesaj poetic, dar mi se pare că se integrează mai bine doar \"tonight\".

All the best,
Andreea

Bine ai venit pe site și printre epigramiști!
Am citit toate textele pe care le-ai introdus dar m-am oprit (cu gândul) la cel pe care-l consider mai reușit.
Pană ușoară, concurența e acerbă!

Andreea

Alina-Carina, cum să fii uitată când toată poezia vibrează a neuitare?
Nici măcar pe de rost nu poți fi uitată, să știi...

Port un gând, dar dacă ți-l împărtășesc ție aici, e pentru esența textului, nu personal, nu de alta, dar de la fată la fată...mmm...

\"Lucrurile pe care le uiți cu adevărat, le uiți o singură dată.
Te-am uitat deja de atâtea ori, încât nu cred să te mai pot uita.\"

Scrii frumos, dar o vreme ai fost cam scumpă la \"vedere\".

Andreea

Uitasem esențialul înstelat.

M-a \"dat pe spate\" poezia ta și-atunci am văzut cerul înstelat și n-am rezistat să nu-ți ofer un poligon auriu.

Pentru \"limita de sus a umbrei mele se intuneca\" și simfonia negațiilor, numai gânduri-lumină!

Andreea

Poezia ta este ca o acoladă,
cuprinde esențe în forme miniaturale armonioase,
se cuibărește între degetele sentimentului
și adoarme călătorii tradiționali de autobuze
cu o mierlă de aer transparent
de parcă însuși Dumnezeu...

Andreea

Să nu te enervezi peste măsură; ne-ai oferit o poezie completă, o femeie completă, un an cât alții în șapte (așa zice-n basm, așa zicem și noi).

La mulți ani, Făt-Frumos cibernetic!

Andreea

Completeaza poetic initiativa \'religioasa\' a lui Nexus de pe Forum.
Credinta, inainte de toate, este baza unei arte poetice. Aceasta este o arta poetica si, desi iese din sfera geometriilor singulare ca tema si continut, \'te-a inramat in elipticul sine\' si te-a iertat tangential.

Eleganta consta in simplitate, asadar, la cat mai multe gesturi simple!

Eu fac galerie; cine vrea sa asiste, propun sa aduca brichete de acasa...

Intre doua ridicari de stele, masor o poezie adevarata.
Pentru fiecare zi a facerii cate un zambet.
Si, spune-mi, intr-a noua zi, nu-i asa ca ni se da liber? Odihna ii spune, dar noi mai vrem un tunel...

Mi-am amintit.

(nu intorc comentariul tau; de cand am citit prima data textul vroiam sa fac acest gest)

Felicitari, ama!

Scenariu imaginar:
te-ai trezit dimineață, buimac, și te-a izbit un miros dulceag de parfum, pe stomacul gol; ai căutat în/pe/sub noptieră cochilia de melc pe care ai luat-o anul trecut de la mare; n-ai găsit-o; parfumul persistă; ai găsit într-un târziu o jumătate de scoică, puțin ciobită; durerea de stomac te determină să te îngrămădești sub jumătatea sidefată, imaginându-ți un exil departe de senzația-lovitură fatală. Zi end.

De fapt, vroiam să-ți spun că am remarcat motto-ul și biografia și mi-am spus singură la ureche: ete, poate mai \'ezistă\' și alte gusturi comune... și apoi am căutat locșorul ăsta mai liber în care să etalez continuarea cântecului:

and I\'m your son,
I come undone...

Just because,
Andreea

Zâmbetul ținut de mână
îți crește puiul de vis
cu amintirile pământului
căprui.

Zâmbetul concentric
luminii pescărușe
se zidește din umbra ploii
și curge invers
venirii tale

azi
tot timpul...


P.S.:Nu e conexiunea leneșă, cred că setările Explorer-ului sunt de vină; mulțumesc pentru posibilitatea de a-ți citi poezia ;)

Cu părere de rău, nu pot fi prezentă la eveniment, dar:
te felicit de pe acum,
te încurajez să nu ai emoții la neparticiparea la propriul debut,
îți urez rătăcire plăcută în State
și sper să-l găsești până la urmă pe Mat...

Congrats, Alex!

Cum se întreba cândva un filosof încă în viață (that\'s me): după doi, urmează unu sau trei?

Sufletele pereche nu știu aritmetică, dar nu numai ele, încearcă să vezi de câte ori primești restul corect...

Andreea

Poate... această poezie este într-un mod mai evident decât ultima profund legată de Nichita Stănescu.
O consider o replică la \"Poveste sentimentală\". Remarci asemănările?

Poate... dacă n-ar fi mirosit atât de mult a el, ai fi avut mai multe păreri exprimate aici. Nu spun că ar fi un lucru rău, dar imaginile unei poezii ar fi frumos să poată surprinde prin inedit.

Numai bine!

Andreea

Mulțumesc mult, uite ce pierdeam... Fac eu cumva să obțin și celelalte poezii.
Și acum, despre solfegiul mic:

- e o bijuterie, cu cât mai mică cu atât mai fină și mai valoroasă

- sunt decisă deja să fac un mic eseu despre îngeri, mă documentez că nu se mai poate așa, despre îngeri și despre suflet pentru că apar în atâtea ipostaze (inedite) încât merită valorificați și din punct de vedere ideatic și științific

- călătoria cu metroul declanșează farmecul, serviciul și nevinovata întârziere îl întrețin, iar restul, adică amalgamul de cuvinte și culori cețoase fac poezia să-și atingă apogeul

Încă o dată îți mulțumesc!