Poezie
Amintiri
1 min lectură·
Mediu
Atârnam suspendați
la celălalt capăt al luminii.
La început, toate lucrurile
erau simple:
Tu, eu,
diminețile cu soare
și miros de scorțișoară…
Încercam să ne sinucidem
aruncându-ne în gol
printre nori
Dar nu puteam decât
să mergem înainte
Printre păsările care zburau
una prin alta
zgâriindu-ne
cu vârfurile aripilor
întâmplările.
Atunci,
nezborurile noastre lichide
sângerau.
023.891
0
O consider o replică la \"Poveste sentimentală\". Remarci asemănările?
Poate... dacă n-ar fi mirosit atât de mult a el, ai fi avut mai multe păreri exprimate aici. Nu spun că ar fi un lucru rău, dar imaginile unei poezii ar fi frumos să poată surprinde prin inedit.
Numai bine!
Andreea