Șopârle în văile sărate,
Cu rădăcini în vârf de deal
Iar oasele vieții plecate
Sădesc spre purgatoriu mal.
Și mii de ruguri au sădit
Bătrânii unei lumi apuse,
De teama celor ce-au
Staul negru de păcate,
Sprijină noaptea lugubră
Ce ascunde trista moarte
Și transformă totu-n umbră.
Stă in el figură vie.
E tot ce inseamnă teamă.
Þine într-un braț făclie,
Iară nopții îi
Mâhnirea m-a ascuns de viață.
Credea-voi oare că voi mai trăi?
De mă răstorn și cad pe gheață
Aievea vreau să simt că voi muri.
Aștept apoi lumina vieții dinainte
Și sper că eu găsesc cum
Gândesc că ești aproape,
Că nici nu ai uitat
Cum ne-am iubit în noapte,
În vis m-ai sărutat.
Gândesc că încă vrei
Să mă atingi în noapte
Și’atunci cu drag mă iei,
Plângi și m-alinți cu
Zac într-o baltă de-ndoieli
Implor să treacă vremea
Omit cuvinte, am greșeli
Îmi fac stăpână lenea.
Și zic un cântec sacadat
Talent nu am nicicând
Durerea-n osul deformat
M-a alungat vibrând
A