Intelectuali de soi
Fusei indignat că-s mulți Din popor cu studii vaste, Facultăți de oameni culți, Care fug pe alte coaste.
AA.Infern
Șopârle în văile sărate, Cu rădăcini în vârf de deal Iar oasele vieții plecate Sădesc spre purgatoriu mal. Și mii de ruguri au sădit Bătrânii unei lumi apuse, De teama celor ce-au
AA.Staul negru de păcate
Staul negru de păcate, Sprijină noaptea lugubră Ce ascunde trista moarte Și transformă totu-n umbră. Stă in el figură vie. E tot ce inseamnă teamă. Þine într-un braț făclie, Iară nopții îi
AA.Ceață
Mâhnirea m-a ascuns de viață. Credea-voi oare că voi mai trăi? De mă răstorn și cad pe gheață Aievea vreau să simt că voi muri. Aștept apoi lumina vieții dinainte Și sper că eu găsesc cum
AA.Gândesc că ești aproape
Gândesc că ești aproape, Că nici nu ai uitat Cum ne-am iubit în noapte, În vis m-ai sărutat. Gândesc că încă vrei Să mă atingi în noapte Și’atunci cu drag mă iei, Plângi și m-alinți cu
AA.NATURÃ MOARTÃ
Zac într-o baltă de-ndoieli Implor să treacă vremea Omit cuvinte, am greșeli Îmi fac stăpână lenea. Și zic un cântec sacadat Talent nu am nicicând Durerea-n osul deformat M-a alungat vibrând
AA.