Gabrielle Wittkop și moartea ca impuls sexual
FPPetre Andrei Fluerașu s-a născut în 1987, în București. A urmat cursurile gimnaziale la liceul teoretic "Nicolae Iorga". A terminat cursurile liceale în cadrul Colegiului Național de Informatică "Tudor Vianu" din București. Experiență profesională: 2007 – redactor la ziarul studențesc The Bullet 2007-2008 – redactor colaborator la cotidianul Jurnalul Național, secțiunea Cultură Mass-Media 2008 – Internship în cadrul companiei Candole Partners, firma internațională specializată în “political and regulatory analysis, advocacy and lobby” În prezent: - student în anul al III-lea la "Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC)" din cadrul Universității din București, specializarea Jurnalism - director al revistei de entertainment cultural ARCAD@ - managing partener Creative Area - membru al Asociației Studenților la Jurnalism și Comunicare (ASJC), organizație membru deplin în European Youth Press (EYP) - membru al "Societății Române de Haiku (SRH)" - membru al "Societății de Haiku din Constanța" - membru al "Academiei de Știință, Literatură și Arte (ASLA)" A publicat circa 2700 de texte (poezie, proză scurtă, eseistică și cronică literară) în limbile română și engleză pe site-urile literare: "poezie.ro", "Atelier literar europeea", "Noduri și semne", "poezii.ro", "Club T", "agonia.net", "poetry.com", "Bocancul Literar", "Hermeneia" A publicat 531 articole (proză scurtă, eseistică, poezie, cronică literară) în revistele: "Noi, Nu!", "Scrie!", "Europeea", "EgoPHobia", "Agero" (Germania), "Convorbiri literare", "Fereastra", "Feed back", "Visul", "Tiuk!", "ARCAD@", "Amurg sentimental", "Albatros", "Repere Culturale", "clouds peak", "Poezia", "Ateneu", "Jurnalul Literar", "Viața Băcăuană", "Haiku", "Tânărul scriitor", "Dor de Dor", "Poesis", "Axioma", "Argos", "Intercultural", "Tineri, taste și condei", "Conexiuni", "Metafora", "Boabe de grâu", "Anima Touch" (Australia), "Revista Nouă", "Sfera", "Citadela", "Litere", "Carpenoctem", "Oglinda Literară", "Karolina rijecka" (Croația), "Observatorul militar", "World Kigo Database" (Japonia), "Poetry Life & Times" (Anglia), "Origini", "Sisif", "Dragoste la @evedere", "Zodii în cumpănă", "Familia", "Biserica de lemn", "Sci-Fi Magazin", "Luceafărul", "Chrysanthemum" (Germania), "Romanian VIP" (SUA), "Pro Saeculum", "Provincia Corvina", "Dunărea de Jos", "Argeș", "Starpress", "Singur", "Cetatea Culturală", "Clipa" (SUA), "Bucovina Literară", A publicat 14 articole (proză, eseistică, poezie) în ziarele: "7 plus", "Monitorul expres" A publicat 88 texte jurnalistice (știre, editorial, reportaj, interviu, articol) în ziarele: "The Bullet", "Observatorul (Toronto)", "Jurnalul Național", "The Romanian Echo (West Coast – SUA)", A publicat 4 articole (marketing, branding, dezvoltare personală) ca invitat special pe portalurile de business: "BasicMarketing.ro", "Empower.ro" A publicat 1 articol (marketing, branding, dezvoltare personală) în ziarul: "Business Standard" A apărut (interviu) în ziarele și revistele: "Monitorul expres", "Metropotam", "Argeș", "Conexiuni" Materiale despre Petre Fluerașu și activitățile sale literare au apărut în revistele și ziarele: "Monitorul Expres", "Convorbiri literare", "Fereastra", "Analize și fapte", "Observatorul", "Visul", "Poezia", "Amurg sentimental", "ARCAD@", "Bocancul literar", "Jurnalul Național", "EgoPHobia", "Albatros", "Metropotam", "Viața Băcăuană", "Haiku", "Dor de Dor", "Romanian Global News", "Clipa", "Șapte Seri", "B24Fun", "Viața de pretutindeni", "Tânărul scriitor", "Argeș", "Scriitorii români de azi", "Axioma", "Informația Prahovei", "Universul cărților", "România Liberă", "Monitorul Cultural", "Caiete Silvane", "Epoca", "Observatorul militar", "Hunedoreanul", "Poetry Life & Times" (Anglia), "Agero" (Germania), "Tineri, taste și condei", "FJSC News", "Conexiuni" - interviuri pentru: "Radio România Cultural", "Radio Vocea Speranței", "Radio Lynx" - interviuri pentru posturile de televiziune: "Realitatea TV" Premii și distincții: - premiul III la Concursul literar "Visul", secțiunea eseu - 2006 - premiul III la Concursul de creație literară "Vara visurilor mele", secțiunea eseu – 2006 - premiul revistei “Orașul” la Concursul Național de poezie “Nicolae Labiș”, secțiunea poezie – 2006 - premiul “Mihai Horodnic” la Concursul Național de poezie “Nicolae Labiș”, secțiunea poezie - 2006 - premiul revistei “Poesis” la Concursul Național de poezie “Avangarda XXII”, secțiunea poezie – 2006 - mențiune la Concursul literar “Poezie în viață”, secțiunea poezie – 2006 - mențiune la "Concursul Internațional de Haiku" organizat de Clubul Bulgar de Haiku și Departamentul de rock și jazz al Radiodifuziunii Naționale din Bulgaria, secțiunea poezie (haiku) – Bulgaria, 2007 - premiul III la Concursul "Haiku Calendar Ludbreg", secțiunea poezie (haiku) – Croația, 2007 - mențiune la Concursul Național Studențesc de Creație Literară "Pavel Dan", secțiunea eseu – 2007 - premiul III la Concursul Național Studențesc de Creație Literară "Pavel Dan", secțiunea poezie – 2007 - premiul II la Concursul "Romanian Kukai", secțiunea poezie (haiku) – 2007 - mențiune specială a juriului la "Concorso Internazionale di Poesia Castello di Duino", secțiunea poezie – Italia, 2008 - mențiune la "Concursul Internațional de Poezie Starpress", secțiunea poezie – 2008 - premiul pentru cea mai bună carte de haibun (pentru volumul “Cioburi în noapte”) la "Colocviul Național de Lirică Japoneză de la Constanța", secțiunea proză scurtă – 2008 Participări la manifestări științifice, întâlniri, programe: - Participant la Focus Group "Dialog Intercultural", organizat de EYCAdemy și Euro26 – București, ianuarie 2008 - Participant la Masa Rotundă “De la educație la Lideri”, eveniment organizat de Chevening – București, martie 2008 - Invitat special la “Festa Internazionale di Poesia Castello di Duino” – Trieste, Italia, martie 2008 - Participant la “Conferințele Olimpiadelor Comunicării”, eveniment organizat de Asociația de comunicare Ethos și Selenis, București, aprilie 2008 - Participant la “Roșia Montană Study Visit”, eveniment organizat de LEADERS cu sprijinul Gabriel Resources și joint venture-ul acestei companii în România, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) – Roșia Montană, iulie 2008 - Participant la “Youth Media Conference – Challenges of European Citizenship”, eveniment organizat de Youth Media Network Association cu susținerea Youth in Action – Sofia, Bulgaria, iulie 2008 - Participant la “Workshop Securitatea Alimentelor Iradiate”, eveniment organizat de Institutul Național de C-D pentru Fizică și Inginerie Nucleară “Horia Hulubei” (DFVM și IRASM)” – București, august 2008 - Invitat special la “Colocviul Național de Haiku, ediția a XV-a” – Constanța, septembrie 2008 - Participant la “Conferința Politici de Sănătate pentru Tineri”, eveniment organizat de Consiliul Tineretului din România (CTI) – București, septembrie 2008 - Invitat special la ”World Youth – Forum Dialogue Right”, eveniment organizat de Associazione di volontariato Poesia e Solidarieta – Trieste-Gorizia, Italia, septembrie 2008 Conferințe susținute: - Conferința "Impactul haiku-ului în contextul literaturii actuale" susținută la "Primul Congres Internațional de Haiku" – Constanța, septembrie 2007 - Conferința "Haiku-ul, picătură japoneză în albastrul vieții" susținută la "Primul Congres Internațional de Haiku" – Constanța, septembrie 2007 - Conferința “Potențialul haibun în era hypertext sau despre web 2.0 în versiune japoneză” susținută la “Colocviul Național de Haiku, ediția a XV-a” – Constanța, septembrie 2008 - Conferința “Cultural entertainment, a way back to the Romanian public” susținută la forumul internațional ”World Youth – Forum Dialogue Right” – Trieste-Gorizia, Italia, septembrie 2008 Evenimente organizate: - Organizator al expoziției de clopote “Proiectul unei limbi universale”, alături de Ovidiu Oana, Anticariatul Sigma și Asociația culturală InDArt – București, iulie 2008 Volume publicate: 1. "Despre Om și Tao" - eseistică - editura Echinox, 2006 2. "Insomnii" - poezie - editura Amurg Sentimental, 2006 3. "Cioburi în noapte" - proză scurtă - editura Emma, 2007 Antologii: 1. "Primele viziuni II" - editura Grinta, 2006 - cu poezie (haiku) 2. "Songs of Honour" - editura Noble House (Anglia), 2006 - cu poezie în engleză 3. "Recurs la sinceritate" - editura Fundației Culturale Cancicov, 2006 - cu poezie 4. "Vara visurilor mele" - editura Amurg Sentimental, 2007 - cu eseistică 5. "Întotdeauna cu noi" - editura Amurg Sentimental, 2007 - cu proză și eseistică 6. "Parfum de liliac" - editura Amurg Sentimental, 2007 - cu poezie 7. "Greieri și crizanteme" - editura Orion, 2007 - cu poezie (haiku) 8. "Scoici de mare" - editura Ex Ponto, 2007 - cu poezie (haiku) 9. "Paradis cu vegetație nocturnă" - editura Amurg Sentimental, 2007 - cu poezie 10. "Ca la o linie de start" - editura Marineasa, 2007 - cu poezie și eseistică 11. "Haiku calendar" - editura Vlastita Naklada (Croația), 2007 - cu poezie (haiku) în engleză și croată 12. "Freamăt de timp" - editura 3D, 2007 - cu poezie 13. "Umbre în lumină" - editura Boldaș, 2008 - cu proză scurtă (haibun) 14. "Voices-Silence" - editura Ibiskos Editrice Risolo (Italia), 2008 - cu poezie în engleză și italiană Prefețe sau postfețe pentru următoarele cărți: Liliana Filișan – Lună Amară, editura Anamarol, 2007 Antologie - Paradis cu vegetație nocturnă, editura Amurg Sentimental, 2007 George Chiriac – Actor pe scena vieții, editura Opus Cultural, 2007 Elena Toma – Ființe dificil de fixat, editura Anamarol, 2007 Ionuț Caragea – 33 bis, editura Fides, 2008 Ionuț Popa – Valuri, editura Promotal, 2008 - textele sale au fost traduse până acum în: engleză, bulgară, croată, italiană, germană Contact: e-mail: petre.fluerasu@gmail.com daymoppp@yahoo.com daymopp@yahoo.com petre.fluerasu@jurnalul.ro revistaarcada@yahoo.com site personal: www.petre.lx.ro blog: http://enterguru.wordpress.com revista ARCAD@: www.arcada.org.ro telefon : 0720 541078
![\"Photo](\"http://i41.photobucket.com/albums/e295/petre_andrei/20221212121.jpg\")
“Necrofilul” este o carte șocantă, în sensul pozitiv al cuvântului, de la un capăt la altul. Moartea devine o beatitudine a simțurilor, o stare ultimă care transcende toate elementele mundane. Gabrielle Wittkop scrie cu dezinvoltură despre exacerbarea unei fantezii, fără să încerce să condamne. Necrofilia nu este considerată o soluție și nici nu este damnată. La fel ca dragostea, pasiunea personajului principal apare brusc și se dezvoltă rapid. Nu există loc pentru alegeri, nu există mai multe opțiuni. Subjugat de propriile impulsuri, bărbatul își satisface fanteziile, uitând de multe ori de propria persoană. Aceste dorințe nu pot fi controlate, viața este trăită într-un ritm alert, iar totul pare să anticipeze moartea.
Plecând de la o primă experiență sexuală de la vârsta de opt ani, personajul principal își construiește un întreg univers, ascunzându-se în spatele teoriilor. Necrofilia nu este însă privită ca o boală. Gabrielle Wittkop construiește argumente palpabile, încercând să demonstreze că există și alte soluții viabile. Chiar dacă la început exclamăm cu furie, chiar dacă la început suntem consternați sau revoltați, cartea ne convinge să privim cu toleranță, să învățăm să acceptăm orice posibilitate. Fiecare om este unic dintr-un anumit punct de vedere și trebuie să învățăm să respectăm această unicitate. Doar așa vom putea descoperi perspective interesante, doar așa vom face legături ce păreau până acum imposibile: ”Sărbătoarea morților. Zi fastă. Cimitirul Montparnasse era, de dimineață, o admirabilă pictură în varii tonuri de gri. O imensă mulțime îndoliată se grăbea pe alei, printre glorioase crizanteme, iar aerul avea savoarea amară, amețitoare, a iubirii. Eros și Thanatos. Oare se gândesc vreodată la asta toate acele sexe de sub pământ? Noaptea cade repede. Deși este sărbătoarea morților, deseară nu am să mai ies.”
Stilul rafinat îl ajută pe cititor să înțeleagă mai bine, îl apropie de carte. Chiar dacă ajungi să îl condamni pe protagonist, nu poți să nu te recunoști în anumite idei filosofice emise de acesta. Nu ești de acord cu metodele, însă lupta pentru iubire te impresionează, ești dezgustat de multe dintre imaginile redate, însă sensibilitatea te înduioșează, chiar dacă este vorba doar despre morți. Cadavrele ocupă în carte un loc central, iar descrierea pe care Wittkop o face demonstrează un talent narativ fulminant. Nu ai timp să meditezi, secvențele se succed cu repeziciune. Se întâmplă foarte multe lucruri, imaginile construite pendulează între extreme. Ești izolat în postura unui observator tăcut, însă devi fascinat de poveste și începi să te implici emoțional.
“Necrofilul” este o carte foarte personală. Autoarea nu construiește peisaje impunătoare. Decorul este minimal, redus la câteva încăperi abia schițate. Evadările personajului în exterior sunt rare, durează foarte puțin și au inevitabil un aer de artificialitate. Bărbatul nu se simte bine printre cei vii, demonstrând pasiunea lui autentică pentru moarte. Aceasta este descrisă ca o stare absolută, iar registrele stilistice folosite de Wittkop surprind prin rafinament. Plimbările prin cimitir reprezintă adevărate exerciții de meditație, care îl absorb pe cititor, oferindu-i un punct de plecare imposibil de contestat. Romanul pleacă de la o realitate sumbră, puțin familiară cititorilor, și încearcă să ne familiarizeze cu această lume, să ne facă să renunțăm la prejudecăți: “Am mers dimineață, pentru o mică plimbare, în cimitirul Ivry, încântător sub zăpadă, cu monumentele lui sculptate parcă în zahăr candel, cu candele încrustate ca niște bibelouri, rătăcit în mod bizar în acel cartier plebeu. Privind o văduvă cum împodobea un mormânt cu un brăduț de Crăciun, am realizat dintr-o dată cât de rare au devenit femeile în mare doliu, cu voaluri fluturânde, adesea blonde de altfel, care frecventau necropolele cu vreo douăzeci de ani în urmă. În general, deși nu întotdeauna, profesionistele erau cele care își practicau artistic meseria în spatele monumentelor familiale, însă fără tragere de inimă și cu o lipsă de sinceritate absolut deprimantă. Carne pentru văduvi.”
Lucien, necrofil în însăși esența sa, iubește moartea, o caută cu disperare. Pentru el dragostea nu poate exista în absența contrariului ei. Urmărind himere, personajul principal caută cu disperare momentul perfect, clipa care să îi încununeze existența. Experiențele sexuale sunt descrise cu precizie, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Trăirile sunt intense, iar complexitatea ritualică transformă cartea într-o frescă a descompunerii. Privești cum morții dispar gradat, simți cum tensiunea crește și se împlinește pe parcursul descompunerii. Fără să se ascundă, fără să evite teme tabu, romanul incită, reușește să îi acapareze pe cititori, să îi facă să întoarcă paginile cu febrilitate. Vrei să mergi mai departe, vrei să afli deznodământul acestei povești.
Referințele numeroase pigmentează construcția epică. Gabrielle Wittkop ne face să visăm, ne lasă să asociem liber simbolurile. Nimic nu mai pare imposibil, moartea se dovedește a fi o altă exprimare a vieții. Printr-o tehnică rafinată, autoarea reușește să insufle viață corpurilor inerte. Obiectele apar vii, surprind prin naturalețea existenței lor. Camera se transformă într-un altar întunecat, însă tensiunea refuză să se acumuleze. Lucien evadează dintre fantasme atunci când simte că viața îl presează și reușește să rămână acolo chiar dacă nu se simte bine. Dorințele sale se transformă în obsesii, care însă nu reușesc să îl împingă până la paroxism. Consecința acestei suprimări este senzația de dezolare pe care o resimte bărbatul, captiv într-un timp pe care nu îl poate înțelege și accepta. Construite magistral, pasajele care descriu antitetic etape din viața sa oferă un fir central romanului, aducându-l mai aproape pe cititor: “La San Domenico Maggiore, reginele Aragonului, maimuțe de piele înnegrită, chircite în coșciugele lor. Paracliserul saltă capacul cu o mână, iar pe cealaltă o întinde, pentru bacșiș. Hermes e, în același timp, și Mercur. Însă toate mumiile acelea sunt prea uscate pentru a plăcea și aprinde simțurile. Le lipsește mișcarea interioară a verzilor metamorfoze. Neapole… Sunt mai puțin de o sută de ani de când cadavrele erau plimbate pe străzi, ca în Roma antică. Astăzi nu mai poți întâlni decât formidabilele căruțe ale Morții, flancate de lampioane gigantice, înzorzonate cu pene negre de păun.”
Jurnalul este construit atipic. Nu există referințe temporale certe, de aceea acțiunea pare izolată în timp. Nu știi când se petrec evenimentele descrise, senzația de apropiere este inevitabilă. În secolul 20 au existat foarte multe momente în care lumea părea să nu se mai conștientizeze. Poate că Wittkop se referă la unul dintre acestea, sau poate că nu, sau poate că mărturia lui Lucien nu este decât oglindirea unuia dintre noi. Incertitudinea potențează cartea, transformând-o într-o filosofie de viață autentică. Este doar o altă perspectivă, viabilă. Pudibonderia nu mai reprezintă o soluție în acest moment. Lumea trebuie privită cu detașare și cu realism. Dacă nu înțelegem că există o infinitate de opțiuni aflate la îndemâna noastră, nu vom reuși să trăim cu adevărat, nu vom reuși să ne bucurăm de viață.
Perspectiva narativă inedită îl atrage pe cititor. Lucien își povestește viața fără menajamente. El nu încearcă să ascundă nimic, nu se teme de consecințele acțiunilor sale. Fiecare om trebuie să-și trăiască viața așa cum crede de cuviință, fiecare dintre noi este liber să se bucure de existența sa. Nu avem de ce să ne renegăm propriul eu, nu trebuie să căutăm scuze. Este îndeajuns să trăim și să ne folosim la maximum potențialul. Până la urmă, tot ce contează este fericirea, iar starea de beatitudine detașată care îl cuprinde în final pe Lucien valorează mai mult decât orice teorie. Da, cu toții trebuie să ne așteptăm la surprize. Acestea există la tot pasul: “Înaintez încetișor, mă aplec și îl trag, în speranța că îl voi vedea evaporându-se, ca pe un vis rău. Nici vorbă. Un mesaj. Nu îl voi citi în dormitor, templu al Morții, nici în salon, ci într-un loc trivial, în baie sau în bucătărie. În bucătărie, să zicem. Deschizând scrisoarea, știu deja ce cuprinde. Convocare la Chestură – așa e numită aici poliția judiciară – “pentru chestiuni care vă privesc”... Iată ceea ce ar putea fi calificat drept jargon internațional, drept esperanto al ticăloșilor. “Pentru chestiuni care vă privesc”… Așez hârtia pe masa din bucătărie, încet, foarte încet și, chiar în momentul în care formularul îngălbenit, pătat de ștampilele oficiale și de urme de degete, atinge suprafața de plastic, știu că, într-adevăr, nu mai există decât o singură chestiune care mă mai privește. O chestiune care mă privește... Îmi privesc ceasul. Peste câteva ore va fi noiembrie. Noiembrie care întotdeauna îmi aduce câte ceva neașteptat, însă cu grijă pregătit dintotdeauna...”
“Necrofilul” este o carte surprinzătoare, care împletește filosofia cu sexualitatea, reușind să ofere cititorului emoții. Ești atras într-un carusel amețitor, moartea devine un status quo imposibil de contestat. Luminile întunericului apar în prim plan, iar cuvintele sunt redate aidoma unor mantre. Satanică pe alocuri, cartea se impune prin forța descrierilor, care impresionează prin multitudinea de detalii. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, fiecare personaj este individualizat. Decorul dispare, lăsând loc sentimentelor. Lucien iubește morții, pentru că descoperă în ei dragostea pe care nu a reușit să o obțină altfel. O călătorie tristă, un drum sinous de inițiere. Cititorul va pătrunde într-un labirint din care ieșirea este aproape imposibilă. La sfârșitul lui, nimic nu ni se va mai părea imposibil...
Bibliografie
Gabrielle Wittkop – necrofilul – Trei – 2007
Cum sa citezi
Fluerașu Petre. “Gabrielle Wittkop și moartea ca impuls sexual.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2007/08/gabrielle-wittkop-si-moartea-ca-impuls-sexualComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAFPnimeni nu cred ca s-ar ingropa in acelasi cimitir, desi, pana la urma, nu mai conteaza.
te mai astept
petre
FNFPiti multumesc pentru trecere si pentru aprecieri. Inseamna mult pentru mine.
te mai astept
petre
MGÎn schimb, când își prezintă propriile gânduri sub forma unor așa zise „eseuri” , devine de un infantilism rizibil. Și te face să-l compătimești. Se pare că suferă de un „supercompensat complex de inferioritate”, clar descris în psihiatrie. Ar vrea să scrie precum cei pe care îi admiră și cu care intră în consonanță atunci când îi comenteză și, din păcate, nu poate. Iar faptul ca își justifică „eseurile” că sunt producții care se adresează unui public „larg”, nu face altceva decât să realizeze un transfer de personalitate (de asemenea bine descris în psihiatrie) ratat din spre autorii care-i admiră și care au succes de piață, spre propriul „eu” autorial, iluzionându-se. Nu știu dacă va reuși să-și depășască acest complex în măsura în care nu îl conștientizează. Și ar fi păcat să n-o facă.
Revenind la cartea (de față) comentată, nu pot să zic decât „jos pălăria”. Prin urmare, un „+”.
MGMultumesc
Multumesc
FPAcum, despre textele mele. Eu nu incerc sa copiez pe nimeni. Da, mai sunt influentat, la fel cum toti suntem si da, ii respect pe autorii care ajung la public. Nu am nevoie insa sa ii copiez, pentru ca sunt sigur ca sunt si voi fi la fel de bun ca ei, ba chiar mai bun.
Diferentele pe care le observi intre texte exista. Eu adopt diferite stiluri, astfel incat, privita pe total, opera mea sa se adreseze unor segmente cat mai diversificate. Daca din 10 carti de exemplu, un grup de oameni citeste una (crezand ca celelalte suck), alt grup alta si tot asa, eu am reusit sa ajung la toti. Asta incerc sa fac, de asta scriu mult si de asta scriu altfel.
Eu iti multumesc pentru vizita si te mai astept.
p.s. nu inteleg al doilea comentariu. Sunt sigur ca editorii acestui site sunt oameni responsabili care stiu sa faca alegeri. Cred ca e timpul (si aici nu ma refer la tine neaparat) ca userii sa invete sa accepte deciziile editorilor. Ei fac un efort benevol pentru a administra acest site si pentru a ne oferi un cadru de manifestare si ar trebui sa le respectam deciziile.
Iti multumesc pentru vizita
te mai astept
cu respect
petre
MGHai, măi Petrică, las-o mai moale. Te și văzuși „editor”! (teoria mea cu complexul de inferioritate supercompensat care, adaug acum, tinde spre paranoism, pare a se confirma). Cine a zis că nu respectă deciziile editorilor? Eu, în nici un caz, nu. Iar șmecheria aia la care recurgi plângâu-le de milă că ei „fac un efort etc.” pentru a-ți justifica afirmația că subsemnatul nu respectă... așa și pe dincolo, e de-a dreptul infantilă.
Să fie clar: și editorii și noi care postăm, suntem oameni și nu genii (cu excepția ta). Deci putem discuta, civilizat, spunându-ne părerile unii despre alții. Iar faptul de a sugera ceva editorilor și nu pe ton imperativ și chiar lipsit de bună cuviință cum au făcut-o, totuși unii dintre noi, consider că este util, în măsura în care și cei ce postează, ca și editorii (și mai ales ei) suntem interesați ca prestigiul sit-ului să crească. Evident, editorii pot ține seama de sugestii sau nu. Asta e dreptul lor și nu ncred că-l contestă cineva. Iar dacă unui membru de rând nu-i mai convine, are și el, la rândul său, libertatea să părăsească sit-ul. Astea sunt regulile jocului. Punct.
Am să amestec puțin lucrurile, dar nu am ce face. Pentru că ele se leagă. Mă voi referi la o discuție care am avut-o cu tine legată de eseul tău „Battlefield Earth, sau despre conflict în mileniul III”. Sisții acolo sus și tare, contraargumentând la un com. al meu: „Da, segmentele de nisa cresc considerabil in ultimul timp si da, exista un public care este pastrat doar de calitatea textelor. Eu insa nu pot sa ma multumesc doar cu acesta, eu incerc sa ma adresez in acelasi timp specialistilor, publicurilor restranse si marelui public.” Faptul că „încerci”, e meritoriu. Nefericirea este că nu prea reușești. Iar atunci când ți-am „sugerat” să-ți compari rating-urile tale cu ale altora care nu au astfel de pretenții, te-ai făcut că plouă. Poate îmi răspunzi acum de ce nu reușești. Scuza că, de exemplu, pe Agonia (ca să rămânem în contextul discuției) există doar un public „specializat” (de nișă cum îi zici tu) nu ține. Și asta pentru că (lucrul ăsta l-am verificat), Agonia este accesată de o mulțime de cititori din afară, care nu doresc să devină și mebrii ai sit-ului. Mai trebuie să adaug că am observat o creștere semnificativă a cititorilor tocmai la textele tale cele mai contestate pe motiv de „puerilitate”. Este normal ca lumea să se înghesuie ca la bâlci când e vorba de un scandal. Numai că tu nu prea observi lucrul ăsta. Sau poate că tocmai asta te interesează (o și spui, de fapt, într-un text al tău). Într-adevăr, și publicitatea negativă, tot publicitate e.
Închei așa cum am făcut-o în comentariul anterior. În măsura în care nu vei reuși să-ți depășești megalomania (conștientizând-o) de care suferi, te vei rata. Și e păcat pentru că, zic eu, talent ai. Iar faptul că mulțumești oricui, indiferent că te laudă sau nu că te critică, ci te înjură pur și simplu (mai fin, luându-te la mișto sau mai de-a dreptul), este departe de „politețea” de care faci paradă și mai aproape faptul că, pur și simplu, o mimezi (e un fel de orgoliu al umilinței pe care, probabil, o simți). Ti-am scris acest lung comentariu pentru că, într-un fel, chiar îmi pasă de tine.
FPIar respectul pentru editori nu tine de nicio smecherie, este o chestie pe care ar trebui sa o invete multi. Regulile nu se discuta, nu suntem la piata sa ne targuim si punct.
Iar despre ratinguri: te asigur ca sunt foarte bune si nu numai aici. Iar aprecierile care vin de la foarte multi cititori neimplicati in fen. ma magulesc mult mai mult decat orice aprecieri critice. Pretuiesc mult mai mult opinia oamenilor care imi vor cumpara cartile.
Megalomania mi-o asum, pentru ca este normala. Daca am fi sinceri cu noi insine, cu totii am fi megalomani, pentru ca asa este firesc.
eu iti multumesc pentru comentariu si pentru ca incerci sa imi prezinti anumite probleme. Ma voi gandi la ce ai spus.
Te mai astept in paginile mele
cu respect
petre
MGCiao si nu mai am cuvinte
FPIti multumesc pentru trecere si te mai astept in paginile mele
cu respect
petre