Talentul în luptă cu destinul
Cristian Ghinea s-a născut la Lugoj, în 16 decembrie 1962. Absolvent al Universității Politehnica din Timișoara, în 1987. Din luna mai 1992, devine redactor de televiziune, iar apoi trece în presa scrisă. Redactor-șef al săptămânalului "Redeșteptarea" Lugoj din mai 1998 până in ianuarie 2004. În prezent, își continuă activitatea în presa scrisă (www.redesteptarea.ro), precum și cea de realizator de emisiuni la Tele Europa Nova. Este coordonator al paginii culturale a "Redeșteptării" și realizator al emisiunilor culturale "Paranteze deschise" si "Arte". Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 5 iunie 2007 Premiul pentru critică, istorie literară și eseu al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, pentru volumul "Pasajul discret", Editura "Anthropos" Timișoara, 2011 (editor: Lucian Alexiu) Laureat al Premiului național de jurnalistică pe anul 2005 oferit de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD); în anul 2004, la Timișoara, a primit Premiul "VIP în Banat" pentru jurnalistică (editorial). Este membru fondator al Clubului Cultural "Pro Arte" și al Cenaclului literar "Cuvinte românești", actualmente "Banat". Este redactor al revistei culturale "Banat". Are publicate urmatoarele cărți: "Sens giratoriu" - 2002, editoriale, "Timpul, astfel fragmentat" - 2003, proză, "Anii cinematografului" - 2004, miniroman, "Clipa magică" - 2005, interviuri culturale (toate la Editura Dacia Europa Nova Lugoj) "Înotătorii din ziduri" - proza (editura "Hestia", Timișoara, 2005) "Scrisori din Republica Utopia" - eseuri, editoriale (Editura Nagard, 2006) "Intra muros" - reportaje (Editura Anthropos, Timisoara, 2006) "Semnul Atlantului" - proze (Editura Anthropos, Timisoara, 2007) "Ars longa" - interviuri culturale (Editura Nagard - 2007) "Freddy Stauber, Logic... și pasiunile vieții" - biografic (Editura Nagard - 2009) "Pasajul discret" - eseuri critice (Editura Anthropos, Timisoara, 2011) Prezente in volume colective: "Antologia proza.ro" (Editura Paralela 45, Pitesti, 2006) Almanahul estival science fiction 2007 (editat de revista Helion) Referinte in: "Timisoara literara" - Dictionar bio-bibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor - filiala Timisoara autori: Paul Eugen Banciu, Aquilina Biraiescu (Editura Marineasa Timisoara 2007 și ediția a II-a, 2008) "Scriitori si carti" - Livius Petru Bercea (Editura Nagard 2008) "Itinerar critic" - Livius Petru Bercea (Editura Hestia Timisoara 2008) "Oglinda lui Narcis" - critica literara - Constantin Buiciuc (Editura Marineasa Timisoara 2009 si editia a II-a, 2011) "Dicționarul scriitorilor români de azi din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul Sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America" - autori: Boris Crăciun și Daniela Crăciun - Costin - pag. 228 (Editura Porțile Orientului, Iași, 2011) A publicat poezie, proză, eseuri și mai ales cronică de carte în revistele timișorene "Orizont", "Orient Latin", „Paralela 45” – suplimentul cultural al cotidianului „Renașterea bănățeană”, "Paradox", "Ulysse", "Tibiscus" - suplimentul "Argonauții", precum și în "Cuvinte românești" și "Banat" - Lugoj, "Reflex","Banatul montan" - Resita, "Cafeneaua literară" - Pitești, "Oglinda literară" – Focșani, "Hyperion" - Botoșani, "Acolada" - Satu Mare, "Interferențe" - Caransebeș, "Arcade" - Strehaia etc. Referințe au apărut în "Orizont" - Timișoara, "Renașterea Bănățeană" -Timișoara, "Paralela 45" - Timisoara, "Reflex" Reșita, "Caligraf" - Drobeta Tr. Severin, "Orient latin" - Timișoara, "Agenda Zilei" - Timișoara, "Prima Oră" - Timișoara, "Ziua de Vest" - Timișoara, "Lamura" - Craiova, "Oglinda literara" - Focsani, "Adevarul" - Bucuresti, "Națiunea" - București, "Arca" - Arad, Radio Timișoara - emisiunea "Viața literară" a poetei Veronica Balaj și "Actualitatea" Lugoj.

Cristi Harca s-a născut la 19 martie 1951 și este lugojean. Pictează de 22 de ani, în condițiile în care mâinile îl ascultă din ce în ce mai greu, din cauza bolii. Văzând finețea liniilor tablourilor sale (în unele lucrări, culorile au fost aplicate cu vârful de cuțit!) nici nu crezi că ele sunt opera unei persoane cu handicap sever. Practic, fiecare tablou al său este rodul unor sforțări supraomenești, în care Cristi trebuie să nu facă nici o mișcare greșită, care să strice iremediabil ansamblul.
Cunoscând situația, conducerea Galeriei “Pro Arte” din municipiu i-a oferit lui Cristi un sprijin mai mult decât binevenit, permițând-i să lucreze într-o încăpere situată la extremitatea galeriei.
”Acasă, la bloc, îmi era foarte greu să pictez, mai ales iarna mirosul de vopsea îmi făcea rău și nici nu puteam să deschid geamul, pentru că acolo aveam un atelier improvizat pe balcon. Acest spațiu mi-a fost oferit de maestrul Silviu Orăvițan-Crețu, directorul Galeriei Pro Arte, din luna ianuarie a acestui an”, ne-a declarat artistul.
Cristi ne-a arătat și tablourile sale mai vechi sau mai noi, toate realizate în ulei: natură moartă, peisaje și mai ales vaze cu flori. În ultimul timp, s-a profilat pe un gen de pictură abstractă, care surprinde prin alăturarea culorilor vii. Materialele și vopselele îi aparțin și i-au fost procurate de un văr al său, Mircea Munteanu, care locuiește în Germania.
Cristi a reușit să vândă câteva tablouri în Franța, Austria și Germania. Are la activ două expoziții la Lugoj (1994 – la Teatrul Municipal și 1997 – la Galeria Armi), dar tablourile sale au fost expuse și în străinătate, în Austria, Franța și Germania, între anii 1990-94.
Cea mai mare comoară a lui Cristi sunt cele două registre în care admiratorii săi au așternut impresii și încurajări. Prima însemnare datează din 1982 și de atunci exclamațiile admirative se țin lanț. În ciuda faptului că se exprimă din ce în ce mai greu, articulând fiecare sunet cu mari strădanii, Cristi își onorează statutul de artist cu demnitate și încredere în semeni.
El știe că talentul este singura armă cu care poate lupta împotriva destinului.
_____________________________________
(*) articol publicat în săptămânalul \"Redeșteptarea\" Lugoj, an XVI, nr. 730
Cum sa citezi
Ghinea Nouras Cristian. “Talentul în luptă cu destinul.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2005/06/talentul-in-lupta-cu-destinulComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nici nu se pune problema sa am un gand rau, umilitor despre Cristi Harca. Mai mult, eu Lugojul nu mi-l amintesc sa fi avut cersetori. Iar daca lumea care il judeca dupa aparente si-ar sincroniza putin sufletul cu al lui Cristi (lasand la o parte durerea cauzata de boala) ar avea multe de castigat.
Hai sa facem un exercitiu (sau joc-cum spun scriitorii):
Sa presupunem ca viata ti-a dat niste termene (sau moartea).Mai ai putin de trait, nu stii cat, dar intr-un an sau zece, totul se va sfarsi. Ce ai face?
Ai scrie?
...si eu as face acelasi lucru: ceva ce ma poate implini.
În altă ordine de idei, am trimis cartea la București. Dă-mi un semnal DACÃ ajunge, căci am mari rezerve în ceea ce privește poșta...
Întotdeauna Cosmin Dragomir
Sunt o pictorita iubitoare de poezie (de fapt ce sunt pictura si poezia decat doua forme de a crea imagini?)in trecere ,iar si iar, printre poeme in cautarea hranei spirituale zilnice. Ma bucura mult sa vad ca soarta unui pictor,in fond un alt artist,nu va e straina. Ma simt legata de destinul lui Cristi si din alt motiv special,anume ca si eu sufar de o boala musculara-e drept nu, atat de invalidanta ca a lui-si ii inteleg bine nevoia de a munci si de a fi sprijinit si apreciat. Sa stie ca nu e singur. Suntem un grup de prieteni, pictori cu disabilitati,care organizam periodic expozitii de grup ajutati de Autoritatea Nationala pt persoane cu handicap.Astileanu din Cluj(care colaboreaza si la TV), Raluca Dragomir,Marian Basa, Sorin Tutoiu si cu mine,toti din Bucuresti, sunt doar cateva nume de artisti care au fost promovati prin ANPH (dna consilier Anglitoiu se ocupa de asta).Poate ar fi bine sa fie si Cristi in atentia dumneaei.Il ajutam?
Ce binecuvantata a fost clipa cand te-ai gandit sa-l aduci aduci aici pe prietenul tau!
Ma gandesc intruna la registrele lui Cristi,el are o comoara!
Merita insa si un sac de scrisori!
Asta mi-am dorit si eu pentru un om intr-o situatie asemanatoare,varul meu,care sufera de distrofie musculara.
Acum nu mai poate sa scrie,asa ca isi compune poemele in minte,apoi le inregistreaza pe telefon si i le transcrie un prieten!
De publicat nici vorba!
Dar nici nu-si doreste asta!
Nu mai are mult,si stie asta.Stii ce-si doreste cel mai tare?Sa fie printre oameni veseli si fericiti,care iubesc Poezia si Muzica,sa-i asculte,sa-i priveasca,sa-si umple sufletul cu ei!
Mariana,verisoara lui
Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care vă răspund, un accident stupid (a se citi o lovitură zdravănă la picior) m-a ținut departe de computer cam o săptămână. Mă bucur că articolul meu v-a trezit interesul și am rețiunt propunerea Nadiei, chiar în această după-amiază este un vernisaj la Pro Arte și voi discuta cu Cristi.
Cât despre ce mi-ați scris dv., d-le Ilorian, ce pot să spun? Dacă nu e crimă, viol, Gigi Becali, dr. Ciomu sau părintele de la Tanacu, dacă nu e nunta lu\' Mutu, orice altceva nu e subiect de presă! Asta se întâmplă nu neapărat în mintea jurnaliștilor, aflați prin natura meseriei mai aproape de oameni, ci în capul unor editori, care hotărăsc ce \"interesează\" și ce nu interesează publicul.
Oameni precum Cristi vor trece mereu la capitolul \"etc.\", iar sponsorii se vor înghesui mereu să finanțeze concursuri de miss sau focuri de artificii, decât să procure un set de culori.
Un articol profund uman, bine scris.
Cosmin, Noru,daca vreti sa colaboram pe aceasta tema, de asemeni si in problema lui Cristi si a lui Ilorian, adresa mea este nadira2409@yahoo.com
frumos?
Ar insemna doar o picatura intr-un ocean,dar uneori picaturile adunate au o forta
mariana

imi permit sa fiu prima nu cu comentarii la articolul tau, ci cu adaugiri, completari, imbratisari (de text).Si imi permit sa fac acest lucru fiindca mi-ai mai oferit o bucatica de amintiri din vremea pe cand eram o adevarata lugojanca.
Despre personajul tau, pe care toti lugojenii il cunosc, poate si din faptul ca a trecut pe langa ei mereu cu un zambet larg, schimonosit de boala, atunci cand multora nu le venea sa rada, ar mai trebui povestita si viata unui om fericit si implinit.
Sunt atatia oameni sanatosi care fac lucruri bolnave si atatia oameni bolnavi care fac lucruri viabile, grandioase, eterne.
Mi-ai amintit si de o buna prietena, profesoara de pian, lugojanca, pe care boala a invins-o, scleroza in placi tinand-o departe de lucrul ce stia sa-l faca cel mai bine: sa cante.
Cu stima pentru \"fratele cel mare\"
Mihaela