Mihaela Copie

Mă oglindeam in luciul oglinzii, cu zâmbetul incă pe față, privind prin mine, undeva absentă, incercând să anticipez in minte reacții, răspunsuri la micile capcane pe care le inșiram in fiecare

Isi auzea rasuflarea vuind-i in urechi si incerca din rasputeri s-o opreasca macar pentru cateva secunde ca sa poata auzi daca cel ce o cauta reusise sa-i piarda urma. Ajunse la marginea lacului.

Lolita. Asa se autointitula de ceva vreme incoace tipa de la blocul B6, dupa unul din personajele telenovelei la care se uitau mama, matusa Marioara si toate vecinele din cartier. Unii mai atenti cu

Pe usa, programul consultatiilor in ambulator, scos la imprimanta, sta agatat intr-o pioneza. Usa rezemata intr-un toc pe jumatate putred, pe jumatate inexistent, lasa sa se intrevada prin

*Mi-e dor de un teatru rusesc. De aceea am sa-mi botez personajele Misa si Serghei,...* Decor : Pe veranda casei sunt doua fotolii cu o masa intre ele, impletite din rachita. Pe masa un samovar

Ortul Ma intorc mort acasa, cu oasele-mi zdrobite, cu sufletul prins intre doua realitati, cautand un punct de sprijin in trecut pentru a urni viitorul . Imi gasesc cochilia in care ma retrageam

Statea pe bancuta din fata casei cu miinile in poala, uitandu-se cu admiratie la masina uriasa a nepotului ei. Demult uitase sa se mai minuneze la cate le vedea de cand, unicul ei nepot, baiatul lui

Sosise timpul sa-si faca bagajul. Isi aseza valiza deschisa in mijlocul patului, apoi se aseza si el langa ea. Se uita pe rand la fiecare din lucrusoarele ce-i devenira in toti acesti ani obiectele

Ne pregateam de seri la randul pentru noaptea de Inviere. Fetele se vorbira ce sa imbrace, mai ales ca ultimele seri devenisera tot mai ploioase si mai reci. Noi baietii povesteam de ale noastre.

Ca intr-un lagar cu granitele spulberate, am ramas prizonierii faramei ce o primim in fiecare luna. Nu mai avem puterea sa fugim . Nici nu vrem! Aici mai primim ceva GRATIS : reteta compensata (

Plutea ca o frunza pe curentii lini evitand cu emotie orice intalnire cu varfurile inalte ale copacilor ce i-ar fi biciuit trupul prea-plin de implinire. Acum stia sa o faca, fara cuvinte

-Internarile se fac jos, la subsol, ne ghida portarul spitalului. Mirosul a fost primul care ne-a intampinat. Aburi de rufe spalate-n lesie, de haine vesnic umede ne invaluiau fara scapare. Din

Mă trezisem. Auzeam ticăitul secundarului în cutia ceasului deșteptător. Trebuie că era ora la care mai puteam să dorm. Am rămas nemișcată încercând să refac, piesă cu piesă, puzzle-ul visului ce

În fiecare dimineață își bea cafeaua pe fugă, în picioare, privind de la fereasta bucătăriei apartamentului de la etajul 4. Aceleași persoane, piese ale cutiuței mecanice, efectuau aceleași mișcări

In fiecare seara stricam panza paianjenului cu cruce tesuta sub crengile copacului de langa casa. O gaseam in dimineata urmatoare, la fel de perfecta, incarcata cu diamante ce straluceau in lumina

-Abia astept sa vina primavara ! In iarna asta am suferit de frig ! Si am cheltuit pe incalzire…Nu am curaj sa cer bani de-acasa. Le-am zis parintilor ca am sa fac economie, c-am sa fiu cumpatata,

Vara pârjolea nemiloasă orașul. Zilele-i erau numărate, însă forța ei arzătoare mai reușea încă să încetinească mișcările pendulului în orele amiezii și să schimbe viața locuitorilor urbei. Asemeni

Vara reușise să asedieze orașul. Umbra rămasă la picioarele caselor era doar un semn al ultimei redute cucerite. Trecătorii se furișau pe lângă zidurile cvartalelor ce lăsau să curgă printre ele

Femeia de cafea Primavara se sfarsise de curand, alungata de o canicula neasteptata pentru mijlocul de mai. Eram intr-o framantare continua, plin de dorinte confuze, violente cateodata, gata sa