20-23 mai: Lugojul, o capitală europeană a tinerilor tenori

Maestrul Nicolae Herlea, președintele juriului din acest an

Festivalul Internațional de Canto „Traian Grozăvescu” este cel mai important concurs din România adresat tinerilor tenori. Manifestarea, ajunsă la ediția a cincea, aliniază la start în acest an tineri tenori (limita de vârstă a fost coborâtă la 35 de ani) din România, R. Moldova, Georgia, Italia, Ungaria, Serbia și Portugalia. Președintele juriului din 2004 este o personalitate artistică de talie internațională, maestrul Nicolae Herlea. Prof. dr. Dorin Păcurar, organizatorul concursului, ne-a acordat un interviu în exclusivitate pentru site-ul cultural „Agonia. ro”.

- Domnule prof. dr. Dorin Păcurar, care a fost punctul de pornire al acestui festival ce a reunit, în edițiile de până acum, personalități emblematice ale lumii muzicale din România și din întreaga Europă?

- În 1995, înainte de aniversarea centenarului nașterii marelui nostru tenor Traian Grozăvescu, ne-am gândit să omagiem memoria lui într-o formă inedită, să nu ne întâlnim doar niște melomani și să ascultăm același disc prăfuit de vinil. Și atunci, dirijorul și compozitorul Mihai Brediceanu, cel atât de legat de spiritualitatea lugojeană, fiul lui Tiberiu și nepotul lui Coriolan Brediceanu, care este și astăzi președinte de onoare al juriului, mi-a sugerat să inaugurăm un concurs, dar cu o particularitate față de ceea ce s-a realizat în țară… oricum, pe atunci erau puține concursuri. Așadar, am mers pe vocea de tenor și nu am greșit, pentru că este atât de rară, atât de apreciată de melomani. Prima ediție Concursului Internațional de Canto a avut loc în noiembrie 1995, la centenarul Grozăvescu, după care am mutat celelalte ediții în luna mai, o lună mai propice pentru astfel de manifestări. Concursurile s-a desfășurat cu periodicitate, în 1998, 2000, 2002, și acum, 2004.

- Îmi amintesc că directorul Operei din Viena, Ioan Holender, a prezidat juriul din 2002…

- Juriul primelor trei ediții a fost prezidat de maestrul Brediceanu, apoi, în 2002, a preluat ștafeta tenorul de faimă europeană Corneliu Murgu, stabilit în Germania, dar bănățean de origine și Cetățean de Onoare al Timișoarei. Ni s-a alăturat, ca director al concursului în anul 2000, domnul Ioan Holender (născut la Timișoara), directorul Operei de Stat din Viena, cel care în acest an preconizează o săptămână romantică la București. El s-a implicat și ca director de onoare al concursului „Enescu” de la București, după Laurence Foster.

- Ce prezențe importante au mai făcut parte din juriu, de-a lungul timpului?

- În primul rând, anul acesta avem o personalitate de anvergură internațională, pe maestrul Nicolae Herlea, ca președinte al juriului. Alături de el, maestrul Ionel Pantea, care predă la Conservatorul din Luxemburg și la Studioul de Operă din Budeapesta, profesorul Toma Popescu de la Viena, regizorul Cristian Mihăilescu, cu producții notabile pe scenele europene, directorul Operei din Brașov. Am avut mereu jurii mai presus de orice bănuială pentru că era un pic cam mari, unii cârcotași le-au numit supradimensionate, însă ideea de obiectivitate și transparență a fost bine servită. Ca urmare, la un juriu de 15-18 persoane, orice jocuri posibile sau interpretabile de culise se anihilau reciproc. Prezențe pregnante și mai dese au avut basul Theodore Coresi, originar de pe lângă Piatra Neamț și stabilit la Viena, cu o bogată carieră internațională, maestrul Ion Iancu, fost director al Operei Române din Timișoara, actualmente dirijor la Opera din Novi Sad și director al Operei din Skopje-Macedonia. O prezență interesantă a fost și artista lirică Raina Infantino, soția unui foarte important tenor italian, Luigi Infantino, care a cântat alături de Maria Callas. I-am mai avut pe regizorul ceh Karel Drgac, care este directorul Festivalului de Operă de la Gars am Kamptal (Austria), pe Ionel Voineag, tenor al Operei Române și profesor la Conservator, pe d-na Sanda Șandru-Ilca, lugojeancă la origine etc. Dorin Teodorescu, director al Teatrului de Operetă, continuator al liniei Ion Dacian, a participat și el în juriul primei ediții.

- Prezența presei muzicale în juriu este o constantă, intrată în tradiție. De ce ați procedat așa?

- Spre deosebire de alte concursuri, aceasta este o altă particularitate. Noi am dorit să nu invităm numai profesori de canto, pentru că ar rezulta o oarecare uniformitate în ce privește evaluarea. Criticii muzicali și gazetarii din domeniu au un plus de obiectivitate și mai puține „deformări” ale auzului, ceea ce este important. Și în acest an, îi avem pe redactorii șefi ai celor mai importante reviste: „Melos” – Costin Popa, „Actualitatea muzicală” – Mihai Cosma, oameni de televiziune – Luminița Constantinescu (TVR Cultural), Ligia Ardelean de la Radio România Muzical etc.

- În acest an, dirijorul galei va fi un italian. Care au fost dirijorii galelor precedente?

- Maestrul Iancu a dirijat galele din 1995, 1998 și 2000. În 2002, gala a fost dirijată de maestrul Victor Dumănescu, dirijor al Operei Române din Cluj. În 2004, am invitat un dirijor tânăr (nu a împlinit încă 40 de ani), plin de vitalitate și anume David Crescenzi din Italia.

- V-aș ruga să vă referiți la palmaresul edițiilor anterioare.

- La început, așa cum a fost și cazul concursului Haricleea Darclee din Brăila, întotdeauna când un concurs debutează, prezența este românească în proporție de 90%.

La prima ediție din 1995 am avut și tenori din Republica Moldova. Marele premiu și trofeul a fost adjudecat de Robert Nagy, care ulterior a avut o frumoasă carieră în România, anul acesta având și patru-cinci prezențe în stagiunea Operei din Viena. Premiul I ex-aeqvo i-a revenit lui Marius Nicolae Budoiu, cadru universitar de la Cluj, invitat permanent pe scenele din țară, dar și lui Daniel Trăilă, care a făcut studii teologice. Din păcate, acesta din urmă se pare că s-a pierdut, cariera lui nefiind susținută în continuare. Premiul al doilea, ex-aeqvo, a fost câștigat de Gabriel Alexandrescu, cu o voce conturată, frumoasă, marcată, alături de Viorel Săplăcan, un clujean masiv, de o vigoare doesebită. Premiul al III-lea, Șerban Cristian Băcilă, este azi o prezență frecventă pe afișele de concert.

La ediția a II-a, marea surpriză a aparținut unui japonez fulminant, Satoshi Mizuguchi, cel care a impresionat sala cu un „Nessun dorma” fenomenal. Premiul I i-a revenit lui Marius Brenciu, fratele cunoscutului prezentator TV Horia Brenciu. Marius Brenciu este poate cea mai bună voce de tenor din tânăra generație de la noi, având la ora actuală angajamente exclusiv în străinătate. El s-a realizat extraordinar și a câștigat foarte multe concursuri semnificative, în Belgia, Irlanda etc. Au completat podiumul: Premiul II – Juan Anton Gambina, un maltez care stăpânește la perfecție limba franceză, în care a cântat și premiul III - Nicolae Busuioc din R. Moldova.

Ediția a treia a fost dominată de români, o singură mențiune revenind sud-coreeanului Sung Kil Bak. Marele premiu, Cosmin Ifrim, a fost depistat imediat și angajat de directorul Operei din Viena, Ioan Holender. Îl regăsim cu plăcere în roluri din ce în ce mai importante, cum ar fi Fenton din „Falstaff”, după ce și-a făcut ucenicia în roluri mai mici. Pe locul I îl aflăm pe Attila Istvan Kiss Balbinat, care și-a confirmat consacrarea ca artist al Operei de Stat din Budapesta, iar pe locul II pe Iurie Ciobanu, cel care a studiat la Luxemburg cu maestrul Ionel Pantea. Locul III, Constantin Octavian Danu, un demn urmaș al marelui tenor Dorin Teodorescu, a avut un destin tragic. El s-a stins din viață în urma unei crize cardiace într-o stațiune balneară din Spania, după un concert și o suprasolicitare teribilă. Noi i-am dedicat și la Lugoj un moment de comemorare și i-am acordat un premiu in memoriam.

În 2002, Marele premiu i-au revenit lui Daniel Stoica, actualmente la Budapesta, unde studiază cu Ionel Pantea, este invitat să cânte și în gala noastră; conform tradiției, fiecare laureat cântă și în următoarea gală. Apoi, a apărut un profesionist care era exact la limita vârstei, adică 40 de ani și câteva luni, dar juriul a făcut o derogare specială în cazul lui. Este vorba de georgianul Valeriano Ganghebeli, cu studii în Italia, care a luat un ex-aeqvo în 2002, alături de Alfredo Dorin Pascu, noul prinț al Operetei românești. Premiul al III-lea i-a revenit lui Hector Sandoval (Mexic), care a parcurs excelent etapele I și a II-a, dar s-a emoționat teribil în final, renunțând la „La Donna e mobile” și alegând în ultima clipă o altă piesă. Acest mexican s-a lansat la Viena și a cântat foarte mult în operete.

- Ce mai include programul festivalului din acest an?

- Pe lângă gala laureaților, vom avea și o gală a artiștilor de operă. De-a lungul anilor au cântat aici artiști consacrați, precum Corneliu Murgu, Ionel Pantea, Theodore Coresi, Ionel Voineag. Dintre lugojeni îi amintesc pe baritonul Sorin Þepeș, care a făcut parte din distribuția filmului de operă „Paiațe”, produs de Televiziunea Română, unde a cântat alături de maestrul Murgu, în rolul lui Silvio. Apoi, mai sunt Mirela Zafiri, specialistă în lied, soprană la Opera de Stat din Brașov și la Teatrul de Operetă și mezzo-soprana Aura Avram Twarowska, de la Opera de Stat din Timișoara, care pregătește în aceste zile premiera cu „Carmen”.

- Ca aspect inedit, anul acesta avem și câteva lansări de carte.

- Da, este vorba de lansarea unor volume de critică și publicistică muzicală aparținând lui Dorin Teodorescu, „Imaginea unui destin” de Grigore Constantinescu, „Vă (mai) place opera?” de Luminița Constantinescu și „Opera live” de Costin Popa.

- Vă mulțumim pentru acest interviu acordat în exclusivitate site-ului cultural „Agonia.ro” și dorim mult succes ediției a cincea a festivalului internațional dedicat tinerilor tenori!