Melodie
nu numai lebedele pot sã cânte ºi-apoi sã moarã
nopþile lungi sunt pãsãri fãrã aripi ce aud
doar strigãtul cenuºiu al adîncului
insinua(n)t printre sufletele rãtãcite
strig ºi eu, rãguºit, alãturi
rupându-mã, în zbor, din tãcerea scârþâitoare
adu-mi aripi sa le mai fring incercind un alt zbor
peste culmile lacrimilor îngheþate
peste melodiile triste ale începutului de toamnã
când frunzele se leagãnã-n prohoduri
uitate pânã ºi de Domnul-eu adorm cu ele, visând...
aceastã trecere dinspre eter' nspre pãmânt
aievea.
ma torn si raman in lutul flamand
eu ºi cu lebedele mele negre, zilele...
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.