nu am inteles niciodata de ce ai ajuns atat de tarziu
deja uitasem cãrarea spre mine
adancit in valurile frenetice ale visului tau
uitam de padurea de sosiri dinspre cer
ºi mã dedam rãdãcinilor
privindu-ti amintirea de ceata uitata in pamant
o sa invat curind,mai curind cu un ceas
sã-mi trãiesc moartea, sã-mi mor viaþa
venirilor tale mult prea tirzii
scursul nisipului pe vantul cel trecut
rece se-apleaca pe umeri tacerea
stins acum e focul pe buzele noastre ruginii
pasãrea sângelui aripã-n neant
nimbul ochilor tai crapati de chin
din noptile de asteptari adunate in poala
din noptile de asteptari adunate in poala
din noptile de asteptari adunate in poala
din noptile de asteptari adunate in poala
din noptile de asteptari adunate in poala
din noptile de asteptari adunate in poala
de prea multe taceri adunate in poala
de-atitea taceri adunate in poala
din prea multe taceri adunate in poala
de-atitea asteptari adunate in poala
mã-ndepãrteazã iar ºi-atât de mult de stolurile tale
