Proza politista cu intamplari neasteptate
Proza politista cu intamplari neasteptate
AMR 69. Deja se simþea mai bine, acum cã scrijelise cu vârful baionetei numãrul de zile care îi mai rãmãseserã de satisfãcut din cele 12 luni de armatã. Iar zidul de lângã ambasada Afganistucului parcã aratã mai bine cu acel 69 sexy ºi puþin vulgar, scos dintr-o singură mişcare. Dacă şi-ar fi luat la el jointul probabil că putea să transforme în desene animate această tentativă de grafitti.
Se intinse pe pat fredonând un studiu de Liszt. κi dãdu jos ciorapii de un alb imaculat ºi îi aruncã neglijent într-un colþ. "Vreau sã mã spânzur de lampã!" strigã, iar degetele de la picioare i se crispaserã. Le acoperi cu plapuma ºi închise ochii satisfãcut. "Sunt un adevãrat soldat".
Dar somnul nu vroia sã vinã. Trei lucruri vin foarte greu în armatã: mâncarea, liberarea ºi... eh chestia aia, ºtiþi voi... "getting it up", cum îi zic americanii. Dar dupã atâtea bomboane "liniºtitoare" nici nu-i de mirare. Dar somnul ?
Cum sa va spun eu vouã, dragi cititori? Pentru acest soldat meloman, Ene nu vine niciodatã pe la gene, ci direct în urechi, þipãtor. "Culcat!" striga seara Ene, ºeful brigãzii antitero. "Sculat!" striga dimineaþa Florenþa, fiica lui Ene. De aici ºi fondul psihic zbuciumat al bravului nostru soldat.
Dar povestitorul n-are nici un rol în povestea asta, aºa cã deocamdatã o sã îl ignorãm.<br> Trecuse deja de ora la care se culcã gãinile, ºi el încã nu putea sã adoarmã. Privirea i se îndreptã cãtre podea. Acolo, un gândac îºi fãcea de lucru cu o firimiturã de pâine. Probabil încerca sã facã un cozonac. (ªi iatã cum acþiunea se mutã asupra gândacului).
"Acesta este un gândac de Colorado", spuse Ene zâmbind. "Când eram mai tânãr, am întâlnit câþiva pe zidul ambasadei Botswanei la Oslo. Era frig rãu afarã, iar mustãþile îmi erau îngheþate. I-am mâncat dintr-o înghiþiturã. Ce vremuri..." Ene îºi ºterse ochii cu o cârpã, emoþionat, ºi tuºi.
Nu-si mai aducea aminte cand plansese ultima oara de emotie. "Poate in copilarie". Hmm... Nu, copii plang doar de durere. Pe ei emotiile ii fac sa rada... Iar lui emotiile puternice ii provocau o durere sacaitoare in gat. "In marul lui Adam".
Dintr-o datã, deºi putea foarte bine sã fie ºi din douã dãþi, clãdirea începu sã se cutremure convulsiv. Speriaþi de perspectiva îngropãrii de vii sub dãrâmãturi, întreaga gaºcã, în frunte cu sergentul, o luã la pas voinic cãtre pãrculeþul din apropiere.
Din instinc, soldatul sãri din pat si fugi spre usã. Dupã câþiva paºi însã se opri. Se întoarse ºi se îndreptã în grabã spre unul din pereþi. Aici se aplecã, ºi cu mare grijã prinse gandacul între doua degete ºi-l ascunse în palmã.
Nu putea sa-l lase acolo. De cand cu "perioada Botswana" tinea la gandaci, la insecte, la micile gaze. Bine-nteles ca in acelasi fel in care unii oameni (obezii!) tin la friptura. Niciodata nu uita sa ia cu el arma si un gandac, in eventualitatea in care se afla vreunul prin preajma. Iar acum situatia era critica. Daca se prabusea cladirea, cum s-a mai intamplat si in alte dati?
Aafara, la o distanta sigura de cladire, un superior facea prezenta, numarand militarii aliniati in fata lui. Ene isi ceru scuze pentru intarziere si ceru permisiunea de a intra in formatie. Superiorul ii arunca o privire acra.
-Iar ai numarat gandacii? Intr-o zi or sa te manance de viu, ai sa te duci dracu'!
Ppe Ene il enerva la culma Olteanu, mai ales de cand Titulescu il facuse sef de companie. Bou' nici macar nu stia ca situatia cu mancatul statea tocmai invers. "Intr-o zi am sa-ti scot matele alea proaste din tine si am sa le umplu cu gandaci, bai cacatule cu ochi! Sa vedem atunci cum mai vorbesi despre mancare!", isi spuse el in gand.
Dar supãrarea îi trecu repede. Era om cu frica lui Dumnezeu ºi odatã întâlni un budist care îi spuse cu voce sugrumatã: "De ce striveºti gândacii fiul meu? Ei sunt o bucurie a naturii... zâmbetul lor aprinde raza soarelui, bucuria de a trãi alãturi de insecte." Ene lãcrimã.
Dupa ce-i trecuse slabiciunea a analizat situatia si si-a zis:" La naiba cu sfaturile astea crestine. Sfaturile nu tin de foame, pe cand un gandac da. Si apoi, chiar daca-i mica gangania asta, tot e ceva decat nimic. Azi o insecta, maine alta si uite cum in vremuri de criza iti astamperi foamea.
Dupa ce-i trecuse slabiciunea a analizat situatia si si-a zis:" La naiba cu preceptele astea religioase. Sfaturile nu tin de foame, pe cand un gandac da. Si apoi, chiar daca-i mica gangania asta, tot e ceva decat nimic. Azi o insecta, maine alta si uite cum in vremuri de criza iti astamperi foamea..."