Nefiinþã
taci aºa dulce în seara asta
aprinzi candela cu un surâs
ce-mi aduce liniºtea dinaintea furtunilor
lasã-mi un gînd în colþul cu ne-întuneric
rãtãcirile tale îmi sunt graffiti pe suflet
culoare închisã culoare închisã numai culoare închisã
în schimb o sã-þi primesc
plecarea albã
niciodatã curbã
ocoliºurile nu fac decât sã întãrâte timpul
voi merge de-a dreptul prin nefiinþã
tãrându-mi inima împlântatã-n ,,adio"
Culorile-au ars nedespãrþite furtuni în candela noastrã
tãcutã
fãcându-se fluturi
priveºte cenuºa asta de fluturi
priveºte cenuºa de fluturi
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.