Vântul m-adia spre ea, mândră în halatul alb – nădușită de uleiul încins, se gătea mocnit pentru alții; a băgat de seamă c-am rămas pironit în drum și m-a-ntrebat manierat ce poftesc.
– Sânii tăi, am șovăit eu mușcându-mi buza de jos...
– Să fie aici sau la pachet?! spuse ea dezinvolt.
Mi-am simțit rațiunea infirmă, gura asanată...bâlbâit – privind umil tejgheaua, am bombănit ceva, din care s-a-nțeles doar un ''aici'' tremurat. Ea: o prezență feminină încântătoare, cam pe la 35 de ani (încă mai fiind claxonată de șoferi la trecerea de pietoni); am realizat apoi, subit, că și vârsta înaintată poate fi atrăgătoare!
– Cu de toate?! Mă-ntreabă ea amical.
– Doar fără sosuri, ceapă (împleticindu-mă-n cuvinte) ș-alte ornamente dispensabile poftei mele; doar pieptul tău bine rumenit – făr-a fi suculent.
Nu s-a arătat uimită de solicitarea mea, ba mai mult, înșfăcă un cuțit și c-o mișcare ageră își decupă pe rând sânii. I-a aruncat pe grătarul întețit de zeama cleioasă, ce se furișa afară din ei, cu acțiuni precise îi dădu de-a dura și sfârâiala scoase un fum adânc cu parfum de rășină. S-au perpelit imediat în văpaia potențată de ardoarea cu care salivam și le-am zărit conturul rotund, zăcând în mărimea palmelor; fără a-mi îngrădi instinctul de canibal flămând, le-am devorat gustul proaspăt.
– Ai fi amabilă să-mi împrumuți șorțul tău pe post de șervețel?! Râgâi eu cuvintele cu miros de nou-născut...
– Să-ți fie de bine, replică ea pe un ton matern, întinzându-mi un scutec.