poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1178 .



Unchiul Fedea din Fedorivna (17)
proză [ ]
Binoclul (3)/ La primar
Colecţia: texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihaylo ]

2010-08-31  |     | 



Ieșind din parohie, unchiul Fedea își aranjă binoclul pe piept, făcu semnul crucii, își scuipă în sân și privind înapoi peste umăr șopti: «Apăi, no că de amu înainte, dragă părinte, o să-mi dai dum’ata mie canoane când m-oi țuca-n cur!»
Dar aducându-și aminte că mai trebuie să treacă pe la «potlogarul» de primar și pe la «coțcarul» de pădurar i se mai potoli bucuria.
– Apăi no, știu eu ce vrea bitanga de birău! Iar vre să-mi bage grumazu-n jug pentru câteva zile
de preștație, ’tui dumnicatu mamii mâ-ne-sa de lădătură!
Primarul îl primi de îndată, ceea ce îl miră foarte mult pe unchiul Fedea, că în alte dăți aștepta câte două-trei ore până era chemat înăuntru.
– Hai, hai intră unchiule Fedea, ia loc! – îl luă în primire primarul.
– Mulțam hireș, da păi no, Doamne iartă-mă ’oi sta-n picioare, – răspunse unchiul pregătindu-
se sufletește să nu primească mai mult de trei zile de preștație. «Ce mama mâ-ne-sa, eu n-am nici cai nici boi de ce să-mi bage pe grumaz șapte zile ca anul trecut? De ce?...»
– Eu unchiule Fedea...
«No, amu-i atunci!» – gândi unchiul Fedea.
– Eu te-am chemat să...
– Și bine ai făcut domnucule birău! Bine ai făcut, că eu tomna m-am gândit: «Oare când m-o
chema birăul la el?» și am vrut să zin singur, dar tomna m-ai chemat. Da să ști că n-o fo drept anul trecut când mi-ai dat șapte zile de preștație și babei mele patru, că noi Doamne iartă-mă nu avem nici cai nici boi...
– Așa e unchiule Fedea, dar trebuia să terminăm drumul spre Prilazuri.
– Apăi no, cu cei ca mine ți-ai găsit să termini drumul spre Prilazuri, cu cei care n-avem labă
de trăgătoare pe lângă casă?... Iar cu cei care au cai și-s tineri, ca Micloș spre un exemplu, sau muierea sa care-i și mai tânără, de ce nu ai probăluit să termini!?...
– Lasă unchiule Fedea nu mai bate șaua să priceapă iapa, hai mai bine ne-om înțelege că doară
oameni sântem...
– Apăi eu zic să nu ne înțelegem?... Să ne înțelegem că doară n-am zinit de florile mărului la
dum’ata.
– Da sigur nu ai spus la nime’ nimic? – întrebă îngrijorat primarul.
– Bistoș! – răspunse hotărât unchiul Fedea, deși nu știa foarte bine la ce se referă primarul.
– Atuncea-i bine, că de află Micloș bagă cuțâtu-n mine, mi-ar tăia înghițitoarea!
– Hăpt așe grăii și popa, – zâmbi unchiul Fedea.
– Păi popa de unde știe, că amu ai zis că nu știe nimeni?...
– Apăi așe și e, nu știe nimeni!
– Da popa?
– Ce-i cu popa?
– Păi tocmai ai spus, că popa a zis că de-ar afla Micloș mi-ar tăia înghițitoarea.
– Nu era vorba de înghițitorea dum’ata.
– Da de a cui?
– Apăi de a cui, parcă ai si cocon... De a lui!
– Păi și el?...
– Și el!
– ’tui anafura mamii lui de popândoc, bine ar face Micloș de i-ar lua înghițitoarea!
– Mi-o dat șapte sute de lei și mi-o zis să nu suflu o vorovă la nime’ și la mine vorova-i vorovă,
mai repede o grăi piatra decât mine, că eu știu să tac.
– Da văd cum știi să taci, tocmai ai grăit înaintea pietrii.
– Apăi bată-te norocu domnucule birău că dum’ata și cu popa v-ați băgat în același căcat și eu
ți-am zis numa’ așe ca să nu ne târguim... ca să știi cum mere târgu – zâmbi șiret unchiul Fedea.
– Așa și acuma eu trebuie să-ți dau șapte sute?...
– Apăi no, de nu-i vrerea duma’ata!... Da...
– Ei lasă, lasă unchiule Fedea, îți dau cum să nu-ți dau, – zâmbi primarul ducând mâna la
buzunar.
Ieșind din primărie unchiul Fedea, își aranjă binoclul pe piept, făcu semnul crucii, își scuipă în sân și privind înapoi peste umăr șopti: «Apăi, no că de amu înainte, domnucule birău, o să-mi dai dum’ata mie preștație când mi-o da popa canoane!»

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!