Castelul din Rónaszék (VI)
BANCHERUL FRANZ PETER Joi 12 decembrie, 1918 Bancherul de origine austriacă Franz Peter a ajuns la vârsta de treizeci și opt de ani fără să se fi îmbătat vreodată și fără să fi umblat după vreo
Castelul din Rónaszék (V)
Capitolul 2. Negustorul Josef Braugmartner Joi 12 decembrie, 1912 Tocmai ieșise de sub duș după o partidă de înot în bazinul cu apă sărată, purta un costum de baie după ultima modă, pe care
Castelul din Rónaszék (IV)
PARTEA A DOUA CAP. 1 VIZITIUL IOȘCA GODJA „...vine un moment în care ceva se rupe înăuntru și nu mai ai nici energie, nici voință. Zice lumea că trebuie să trăiești, dar a trăi e o problemă
Castelul din Rónaszék (III)
CAP. 3 FRUMOASA DARKA Domnișoarele din lumea bună, adică din familii înstărite, fie că părinții lor aparțineau nobilimii, fie că s-au îmbogățit, nu contează cum, banii și aurul acopereau toate
Castelul din Rónaszék (II)
Mihai Hafia TRAISTA CASTELUL DIN RÓNASZÉK (II) (Roman) CAP. 2 – ANTAL KURUKZ „Eu o iubesc. Vitralii de cenușa, Spre a ne despărți, se-ntemeiază, Și cheia singură se-nvârte-n ușă
Castelul din Rónaszék
Mihai-Hafia TRAISTA CASTELUL DIN RÓNASZÉK (Roman) „Copilul știa că lumea e stăpînită de necuratul, că Aridnîkul cîrmuiește toate; că pădurile sînt pline de duhuri, care-și pasc acolo marha
requiem pentru jigodii (2)
ETUÞA CURDEFIER ... prenumele ei putea să fie Geta, Veta, Georgeta, Violeta, Nineta, Nicoleta, Julieta, Margareta, Marieta, Henrieta, Antoaneta, Elisabeta sau de ce nu flașneta, poșeta, bagheta,
Marea trancaneala
MAREA TRÃNCÃNEALÃ (D-ale electoratului) – Bă Pandelică, îștia se bat ca chiorii pentru un scaun în Parlament, iar sângele tot din noi curge. – Ce vorbești bre Săndică, păi nu vezi că e ca
Deputatomania
Nemărginit de înțelepte mai sunt slovele sfântului apostol Pavel, nu degeaba a învățat la picioarele marelui înțelept Gamaliel. «Cu iudeii m-am făcut iudeu, cu grecii m-am făcut grec, cu cei slabi
Nimeni nu este mai presus de lege
Ieri, întorcându-mă de la o șezătoare literară unde am cetit împreună cu confrații mei Pandele Peniță și Polifrone Pană câteva poezii patriotice de șapte stele, vreo trei proze scurte la grătar și
(c)amin cultura(l)
Cum?... Nu știți ce înseamnă Cămin Cultural?... Chiar nu știți?... Atunci vă lămuresc eu, căci ce nu fac eu pentru dumneavoastră, – cetitorii mei? CÃMIN – (la fel ca și cuvântul almanah care are
«Calul de dar nu se caută la dinti»
În timp ce noi muritorii de (neam, care în Epoca de Aur a stat la) rând (mai stăm și acum când se împart ajutoare și pomeni electorale, că doar avem în gene virusul statului-la-rând, coadă sună urât)
Scrisoarea cetitorului Iafet Înnecătescu către cărturarul Nicolae Manolescu
Meștere Manole-scu-(mp) și salvator precum Arca lui Noe e cuvântul dumneavoastră, numai că în cele biblice vă încurcați ca orbul în calendar. Iată ce spune preaistețimea dumneavoastră în Arca lui
Ranita de soldat
– ’tu-i ceapa mamii ei de viață, că m-o udat de totu’ totului!... Ptiu!... Da ce mai toarnă măi frate... potop nu alta!... De parcă s-or rupt toate izvoarele adâncului celui mare și s-au
Omul de dincolo
«De ce vă grăbiți... de ce vă grăbiți voi, oamenii, să spuneți imediat despre un lucru că e nebunesc sau înțelept, bun sau rău?! Ce rost au toate astea?» (Goethe) «Vântul suflă
Femeia din rândul doi (VI)
9. Paporoteanu o găsi pe frumoasa Cornelia șezând pe blana de urs, în mijlocul dormitorului lui Pablo Ronișoreanu. Nu mai plângea demult, stătea cu genunchii strânși la gură ca o statuie rară și
Femeia din rândul doi (V)
7. Anton Paporoteanu paralizat de durere și uimire își privea frumoasa soție și încerca să-și revină din șocul suferit și-ar fi dorit să urle, să strige, să... să facă ce fac toți bărbații când
Femeia din rândul doi (IV)
5. Era fericită, foarte fericită... fericită ca o pasăre în zbor, ca un curcubeu după ploaie, ca un râu alergând spre cascadă – fericita cădere în care simți libertatea... și alături de ea i se
Femeia din rândul doi (III)
El o chemase, ea venise. Venise la prima lui chemare, amantă supusă să-i fie, cum nu a fost vreodată. Venise să i se dăruiască lui, poetului bărbat, bărbatului frumos, frumosului nebun al marilor
Femeia din rândul doi (II)
S-a trezit obosit. Întreaga-i noapte fusese o zvârcolire chinuitoare, obositoare, un zbucium dureros între vise care mai de care mai ciudate amestecate cu frânturi de realitate în care personajul
Femeia din rândul doi
(Nuvelă cinematografică) în amintirea scriitorului și traducătorului Ioan COVACI „Și astăzi intru în casa ta – oaspe viclean, oaspe vechi, oaspe cu gânduri ascunse. Să te păzești! Mînile
Baba Rozalina
«Dumnezeule milostiv Carele ești în ceruri, Rege al nostru ceresc și tu Preafericită Precistă Maică a Domnului nostru, izbăviți-mă de toate relele și miluiți-mă pre mine păcătoasa! Sfinte mucenic
Ti-o trebuit tie Ioane?...
Eh! De ați ști voi? Cât timp a trecut de atunci?.. Iar eu, câteoadată vorbesc cu el, așa, de parcă ar fi viu, prietenește… și vorbesc, și vorbesc… până nu pomenesc tot trecutul nu mă opresc, așa cum
Rugăciunea unchiului Ion
«Tatăl nostru Carele ești în ceruri... Ia uite ce de fân ați scos din iesle! Mânca-v-ar lupii de dihănii să vă mănânce! Că hăbăuci mai sunteți, v-ați tontit de totul totului! Iar tu Ioane dă cu coasa
