Epidemie de vise,
între palmele întredeschise
de sânge și magmă
trupul – vulcan învins
dincolo de promisiuni
și false jurăminte,
de amintiri îngropate
în tărâna lacrimilor de sfinți,
virusul îmbracat în lumină,
m-a întâlnit nudă,
la răscrucea cu-ntunericul.
Epidemie de clipe-flăcări,
le-ai aprins, crescând întru toate.
prima oară – un embrion de chibrit,
apoi un pui de lumânare,
și un copil de torță-aprinsă,
s-a transformat în soare.
Mușcând rebel,
chiar miezul frunctului oprit
retezându-l în doua –
jumătăți de patimi,
distorsionate și inegale,
s-au pătruns, nepătrunsele,
la culmea neființei.
Noi – opusul tuturora,
am violat însăși atomul de-ntreg,
despărțindu-l de sine.
Epidemie de fericire,
într-un trunchi crescut din seva durerii.
Toate colțurile de-ntuneric,
în care până acum
mi-am respirat lacrimile,
au început a adulmeca
mireasma transfigurată
Rupere de cer –
răscoala potopului.
Epidemia descătușării întregului abisal.