Mormanele de carti zac aruncate
intr-un colt al camerei
de unde
striga amenintator
cuvintele desarte.

Tu! Da, eu ce v-am lasat acolo
calcate de praf, de soare si de timp
imbratisate de celuloza
si de atingerea uitarii.

Mirosul de parfum trandafiriu,
tutunul fin,
arsura din gatlej,
si ciuda de a fi pierdut ceva
ce m-a oprit sa fiu.

In devenire m-am impiedicat
numai de ele
mi-au alungat iubita
si m-au facut sa vad doar piramide.

Vedeam mereu doar piramide
femei frumoase,
palate de clestar si cupe de smarald
si le citeam pe toate
in cartile-mi iubite.

Mormanele de carti zac aruncate
intr-un colt al camerei
de unde
striga amenintator
valetul supus damei,
credinciosi regelui,
inchindu-se toti in fata unui as fudul
incercand sa-mi fure din nou viata.