Poezie
Renasterea unui prizonier
1 min lectură·
Mediu
Am incredere in mine, caci m-a sarutat pamantul
Si sprijin necontenit peretii astia goi;
Las aripa moale sa imi ingrijeasca sufletul
O vorba, o soapta, pe obrajii moi.
M-apasa singuratatea, prieten mi-e vantul
Lumina am lasat-o dincolo de usi;
Podeaua din piatra imi asterne mormantul
Ma duc sa ii vad pe cei ce-s deja dusi.
Iar pasul meu moale agita grav puful
Se vede ca-i seara si totusi e zi;
Un inger se-ndreapta in graba spre mine
Arata-mi doar usa sa pot veni.
Ma lafai in puf, in nori si in soare
Caci ziua mi-e frate, iar noaptea e zi;
Am aripi de inger si port alinare
Paseste-mi tu pragul- e vremea sa vii.
002.451
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catalin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Catalin. “Renasterea unui prizonier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-0005560/poezie/49766/renasterea-unui-prizonierComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.