TOLERANÞA


Că răul nu există, doar bine mai puțin
Demult au spus-o alții, ba chiar și un Plotin.
Să fie oare bine să vrei câte puțin
Să fii modest, cucernic, să ai un mic destin
Să crezi că un pas în urmă e doar un mic declin ?


Că răul nu există, ei bine pot s-accept
Dar să fii bun, cuminte, e oare înțelept ?
Să te înhațe proștii de pari a fi deștept
Că ai prea multă minte și suflet ei detest
Iar tu să rabzi cuminte și fără de protest ?


Când tu din bunătate mereu îi tolerezi
Ei dau cu pietre-n tine de parc-ar fi nerozi
Mai dai un pas în urmă că doar creștin te crezi
Plătești cu pâine, lacrimi, că ai și tu un crez
Dar până când crezi oare că am să mai cedez ?


Că binele învinge e un final de basm
Tu-mi calci mereu pe suflet cu rânjet și sarcasm
Viața-mi faci un haos de bube și marasm.
Și-n numele credinței de-a pururi să iert eu
Să mă închin la tine de parc-ai fi un zeu ?
Pe tine nu te iartă nici bunul Dumnezeu.