Iar se strivesc sub frunzele uscate
în picături de apă veștejite,
pași moi de anotimpuri strecurate
sub falsul chip al clipei liniștite
și simt atunci când plouă, parcă plânge
însă mă spală și mă liniștește.
În ruginiul petelor de sânge
strivesc idei atunci când ea zâmbește.

…
Sălbatică furtună mă sărută.
E toamna mea cu frunza în cădere,
e doamna mea cu pleoapa desfăcută.