toamna își scutură somnul în noi
se țese visul în lumini difuze
din colțul de fum, un cântec uitat
coboară pe buze

îngeri de ceață
cu zborul frânt
ma cheamă în piață
sa le cuvant
îmi cer lumină
cerșesc sa vină
fara de vină
la locul sfant

și toamna întarzie somnul in noi
se intoarce in albie timpul
din cer suflă crivaț
din buzele reci
țâșnește cuvântul.