Sute de muște
pe carnea albă
ce trist mormînt
Buzelor arse
corbi le aduc
adiere de vînt.
Albastru vînăt
cerul adună
praful de plumb
O colivie de gînduri
spartă
zace pe-un
a venit un inger prafuit si mi-a zis - e grea ranita; ia-o sa vezi
eu l-am intrebat - de unde vii ingere?
el fuma linistit pe o buturuga si mi-a aratat - de departe.
ochiul verde al ingerului
ieri m-a căutat pe acasă
maică-sa era plecată la coasă
în targ;
sa îsi fluiere cântul
pe care îl știu corbii si mortii si vântul.
mi-a intins o mană cu degete groase
dintr-un salt am simtit
ce liniște
a înnebunit orașul
ce liniste
încă mai pot sa sper
încă mai pot sa reîncep urcușul
din loc în loc se-aprind lumini
spre cer.
pare sa fie linistea din urmă
în care timpul s-a
toamna își scutură somnul în noi
se țese visul în lumini difuze
din colțul de fum, un cântec uitat
coboară pe buze
îngeri de ceață
cu zborul frânt
ma cheamă în piață
sa le cuvant
îmi cer
