Poezii

Sute de muște pe carnea albă ce trist mormînt Buzelor arse corbi le aduc adiere de vînt. Albastru vînăt cerul adună praful de plumb O colivie de gînduri spartă zace pe-un

a venit un inger prafuit si mi-a zis - e grea ranita; ia-o sa vezi eu l-am intrebat - de unde vii ingere? el fuma linistit pe o buturuga si mi-a aratat - de departe. ochiul verde al ingerului

mă uit la bunica si ea se uită la mine și-mi da o felie de tort și o felie de paine că așa-mi da ea. bunica e dupa cum sigur nu știe postmodernistă.

ieri m-a căutat pe acasă maică-sa era plecată la coasă în targ; sa îsi fluiere cântul pe care îl știu corbii si mortii si vântul. mi-a intins o mană cu degete groase dintr-un salt am simtit

ce liniște a înnebunit orașul ce liniste încă mai pot sa sper încă mai pot sa reîncep urcușul din loc în loc se-aprind lumini spre cer. pare sa fie linistea din urmă în care timpul s-a

toamna își scutură somnul în noi se țese visul în lumini difuze din colțul de fum, un cântec uitat coboară pe buze îngeri de ceață cu zborul frânt ma cheamă în piață sa le cuvant îmi cer