săpăm galerii semiotice
în locuri aride și pline de șerpi.
măturătorii străzilor au fost exilați
în deșert pentru îndrăzneala
de a face ordine în dezordinea
hȃrtiilor vȃntului,
hoinare,
pe-o șosea fără nume
fără nord, sud și restul
orientării către noi și dincolo
de banchizele de pești lunatici.

m-aplec cu o batistă roșie în mȃnă
pe fereastra sub care vȃnd iluzii găurite
vȃnzători ambulanți de fericire
și florărese cu ghinion în loc de noroc
în florile de plastic la mare căutare.

vreau să culeg o talpă de fericire
din pașii întinși mai lung ca secundele,
de copii cu genele candide de lumină.

miriapozi cu sute de picioare
și măscărici pe catalige,
oameni stricați de vremea ploioasă
a întȃmplărilor vieții
pictură murală a tȃrgului,
ochi de fereastră cu alb tocul geamului
peste toate mȃna destinului,
curbă ca a unui cerșetor
pentru încă o clipă,
și încă una,
zadarnic,
trecător,
ca pȃnă la urmă
să căutăm iluziile rătăcite
pe-o bucată de mucava
pe care să scriem mare,
distorsionat,
anapoda:
pierdut porție de fericire,
găsitorului...pretind măcar amintirea...