Batranete.

Un biet mosneag,frumos barbat,
Statea pe-o banca, ingandurat,
Inconjurat, de pomi in floare,
Si pe-o alee, in fata lui,frumoase fete,trecatoare.

Le priveste ,le zambeste,
Si pe una, o ocheste,
Cu ochii lui, care , odata,
Vrajeau pe loc, oricare fata.

Cea din mijloc, e aleasa.
Si-i face mosul, analize:
Chip, frumos si faine buze,
Sanii, perfecti, picioare fine.

In gandul lui,
El o dezbraca,
Si pe loc se vede mosul,
Flacaul, ce era odata.

Sufletul, e inca tanar,
Si se umple de iubire.
Simte iarasi fericire.
Si viseaza mosul,cu capul sprijinit de umar.

Dar sare mosul, ca si fript.
Un junghi, in spate la lovit.
Se pare, c-a uitat saracul,
Ca trupul lui, e de cand veacul.

I-l doare tare si-un picior,
Dar nui nimic,
Zice mosul, ganditor:
-La asa partida, de amor...

Parca as mai sta.
Dar se ridica in picioare,
Si-si pune mosul, o-ntrebare,
La care, nimenea, raspuns, nu are.

Cu o lacrima in ochi si in barba cu un tremur,
Se-ntreaba mosu-ngandurat:
Daca-i trupul, de cand veacul,
De ce am suflet, inca tanar?

Dance I.