ard ca o torță cu flacără toridă
parfum de poezie respir în plămân
după ploaia de lumina sunt avidă
nu vreau departe de cer să rămân.

ape au trecut peste sufletul meu
dar nu au reușit că să mă stingă
sunt o scânteie ruptă din Dumnezeu
povara bătrâneții n-o să mă frângă.

pe tabla de șah mai fac o mutare
fac o rocadă între rege și turn
pun la adăpost gânduri solitare
și mă închin pioasă la Saturn.

credința mă ajută să fiu tare
ca un cântec din clopot nocturn.