întotdeauna dimineața începe cu urma de ieri
încerc să-mi potrivesc palma dar degetele sunt răsfirate tot mai mult și nu mai încap în ce am fost
atunci mă ridic în mâini și privesc pe sub zăpadă gândul să nu-l uit la o aruncătură de noapte
Chopin mă întreabă ce caută el acolo aproape de pământ
nu știe că urechea și inima le las de fiecare dată sub tălpi
să merg prin ochi nouă să repar cuvintele de dincolo de creierul obosit și greșit

întotdeauna ianuarie îmi curge pe obrazul stâng
se oprește deasupra buzei și tremură
îi mângâi pielea din petice colorate și-i vorbesc despre gleznele subțiri care pășesc prin apa cuvintelor
apoi îl așez într-un fotoliu cu husă de catifea și-l mint că viața este o sumă de erori în formă de cruce
își aruncă părul pe spate
zâmbește obtuz și-mi dă gluga lui din partea cealaltă a lumii

uneori aerul nu te mai încape
lipești cu scotch degetele dar palmele nu te susțin
și-ți pui urmele în buzunarul cu nitroglicerina expirată
Spring Waltz…
fantoma lunii bea vin roșu dintr-un pahar cu picior - încălțat într-o cizmă înaltă de iarnă
iar eu îți șoptesc…
ÎNTOTDEAUNA este doar o brățară
purtată de un toc ascuțit
UNEORI

București
2 Ianuarie 2017