poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2852 .



poem cu magda kuhn
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lucianpalia ]

2015-03-07  |     | 



s-a întunecat. în compartiment mai era o doamnă între două vârste. avea ochii adânciți în orbite, sprâncene albe și strângea o sacoșă între pulpe. m-a întrebat din priviri dacă poate stinge lumina și a apăsat pe întrerupător. viața s-a înghesuit în rostogolirea boghiurilor.


am adormit cu fruntea strivită de sticla umedă
între umeri un șarpe șuiera
își chema puii din rătăcirile mele
doamne îmi simt uneori destinul
insuportabil de greu
apăsându-mă ca o cocoașă

selectez imagini dintr-un film
sunt unele momente în care
îmi amintesc ce nu mi s-a întâmplat
bucăți bune de drum din alt sens
atunci înțeleg că istoria
își pierde frecvența
ca un radiou bruiat de radar
când din senin intră
pe aceeași lungime de undă
un alt post local

nu știu de când îmi contemplam umbra
se prăbușise pe dalele vechi
ca o pasăre moartă cu aripile deschise
însemnând forma gropii
prin cae voi coborî în pământ
ușa sălii de așteptare era bătută în cuie
auzeam în spatele meu
foșnetul rochiei de catifea a annei karenina
prin stația de amplificare se anunța
întârzierea ultimului tren
m-am întors instinctiv
poeta Magda Kuhn se apropia
îmi zâmbea cu toți dinții
avea un aer sfios s-a întâmplat iată ce să-i faci

a început să plouă mărunt și vântul
umfla o pungă de plastic
se agățase la fereastra bătută în cuie
lovea enervant sticla murdară
nu o puteam elibera
mă simțeam neputincios
ca și când cineva mă biciuia peste față cu o mănușă
pielea obrazului îmi ardea mi se părea că m-am rănit
dar din mănușă cădeau peste noi petale de trandafir
mi se agățau în păr îmi alunecau pe piept
poeta magda kuhn alerga de-a lungul peronului
pe traversele ude și-mi zâmbea
parcă se scuza îmi pare rău că a ieșit așa

apoi mi-am amintit în vis
pe magda kuhn nu o întâlnisem niciodată
veneam din altă poveste cu miros de trandafiri
ziua își ridica pleoapele își aranja buclele
în geamul vagonului și alerga de-a lungul cîmpiei
locul femeii cu sacoșă era gol

deodată cineva a pornit radioul
o melodie ne binecuvânta dimineața
”cât de trist e să alergi printre tufișurile desfrunzite”
trenul frână îndelung
un monstru se trezea în câmpie
se zvârcolea în poem

(poeta magda kuhn a murit în acel an. un fost iubit a stangulat-o într-un subsol de bloc și a înmormântat-o în petale de trandafir).




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!