Un ardelean din Turda ajunge-n București
Se plimbă pe străduțe, atâtea nu, găsești
Că-s multe magazine, deobște la parter
E nou venit în urbe și nu are reper,
Când iată că ajunge și el la semafor;
E roșu-acum și-așteaptă ca orice trecător,
Ca verdele să vină, când un șofer țâcnit
Având viteză mare, cu apă l-a stropit
Din cap până-n picioare… Era o baltă-n drum-
Să vezi bucureștenii, ce urlă, nu vă spun…
Dar ardeleanul nostru doar se uita mirat:
- No, stați cuminte oameni, că s-o opri îndat’
- Ce să oprească bade? La, ce viteză-avea…
-O spui că nu oprește, a crede n-aș putea
- Da ce, matale bade, pe ce lume trăiești?
Nu vezi unde te afli, aici e București!
- Apoi, la noi la Turda și știe fiecare
Șoferul se oprește, îți cere chiar iertare
Te cheamă în mașină, la el te ia acasă
Te ține vre-o trei zile , cu băutură, masă
Și când e de plecare, ca omul săritor
Nu pleci cu mâna goală, îți ia televizor!
Și va opri și ăsta că nu e altă cale…
- Pe dracu strigă altul, ți s-o-ntâmplat matale?
- Să mi se-ntâmple mie, nu mie niciodată,
I s-o-ntâmplat soției și n-o fost doar odată!