Inspir și miezul nopții,
Și toată drama curge,
Ca un lichior de ploaie,
Ce în amurg se scurge,
Mintea o îmbată
În filamentul ei confuz,
De lumină-nceată
Invadându-mi fața difuz.
Demult pare prezentul,
Și-absentă muza mea,
Miros de tufănică,
Ce-n singurătate...
Cu ghiotura se bea.
Se scurg fantasmagorii,
Prin calorifere,
Nudele năluci amorfe,
Imbrăcate-n broderii,
Ale iernii limitrofe,
Deghizate-n conifere...
Joacă ielele de dor
Aud cum plng feciorii
Nefasta frumusețe-a lor
Sedează toți netșiutorii.
Frigul ăsta vine-nzestrat,
Cu ascuițisuri menite s-agațe,
Gândul meu de ceru-nnorat,
Și să mă strng singur în brațe.
Mai am câteva uscături,
Cât pentru o ceașcă de ceai
Mă-ntreb printre frânturi,
De ce nu mai ești cum erai...
Pe un scaun în fața mea,
Încălzindu-ți privirea,
În aburul de la cafea,
Contemplnd fericirea.
Ai dispărut cum ai venit,
În miros de tufănică,
Din amurg în asfințit,
Când timpul auzi cum pică.
Privesc pe geam...
Aspecte de toamna,
Paradoxal eram,
Într-un domn și o doamnă,
Paradoxal...