să îți spun cum a fost

când așteptam
când așteptam în prag
când așteptam între ghețișoare
pumnul de cuvânt
nu se auzea vântul
nu se auzea ceața

așteptau cu antenele sugrumate de praf
furnici maica domnului trei greieri un câine lățos
vrăbiile nu așteptau se zbăteau deasupra sârmei ghimpate

să știi
știm
nu
nu
trebuie să aștepți



în ureche printre antene
în ciuliturile blege ale câinilor
un fâșâit dinspre lacuri

acolo

știi

lacurile curg între ele
se văd oglinzile peste lume
pe cer
marile urme

se văd
porțile
ușile
se aud
se aud cum le deschide dimineața peste umbrele
peste furnici greieri căzuți sub paiele căldurilor
câinele se scutură în umbra salcâmului de roșcovele ce-i colorează blana cu semințele toate


da
da
se aude întoarcerea
printre

se merge peste ape
unul lângă altul

până la capăt


cu ochii închiși

așa a fost