E toamnă, cu nostalgie și vers,
Cu frunze meditând printre noi,
Și noi plecând din univers,
Să ne căutăm printre ploi.

Și te-am găsit a flori de câmp mirosind,
Udate de stropi mici și-ncălziți,
La candela soarelui ce-apune, adormiți,
De voie bună tăcerea ne mai clipind.

E toamnă și frumusețea ta ațipește,
Cu gândul siguranței înainte de geam,
Unde brațul meu liniștit te-nvelește,
Unde-alipiți cu ochii închisi adormeam.

Dimineața asta acoperită de nori,
Ne-oferă inteligența culorilor închise,
Încât n-am mai știut că suntem noi,
Și ne-am trezit îndragostiți din vise.

Idealul se-ntoarce-n perfecțiunea naturii,
Frumusețea ta are valori cuantificate,
Rasfrante în ochii mei și-ai furtunii,
Cu impresionante aripi compacte.

E toamnă...și barcuțe de hârtie,
Plutesc sub picioarele noastre pe Sena,
Lăsând în urmă o melodie...
Lăsând dezgolită și scena.