În visul mult prea răbdător
Þi-aș spune vorbe care dor
Dar te găsesc iar undeva
Sub lacrima ce va cădea

Când un capriciu rău atinge
Tot universul parcă ninge
Spre curcubeul timorat
Doar o secundă a oftat

Când nu mai poți să spui nimic
Grele minciuni se contrazic
Ca să te caut înadins
În legământul ce s-a stins

Nu mai doream
Să cad încet
În tensiune să aștept
Pe drumul tău să pleci cândva

Sub lacrima ce va cădea
Când un cuvânt mâna-l va scrie
Tu să nu vezi că sunt pustie
Ca un banal ce n-a început

Revăd iar visul ce-a durut
Un compromis sau adevăr
Legende simple care dor
Mă fac să uit cum n-ar fi fost

Iluzii, vise-n adăpost
Rămâi probabil un oftat
Când lacrima n-a mai cedat
Dar ce doresc nu chem acum

Păstrează rostul când aduni
O dimineață fără vise
Povești de viață compromise
În rândurile mele scrise.