Eseu

Firida cu bunătăți a vieții, de multe ori acționează ca un elevator,nepermițând în nici-un fel să o atingi. Cât de nedreaptă este viața uneori! Protejații sorții se îmbuibă material din viață. Firimiturile le aruncă dintr-o poziție de semizei,la picioare,unde consideră că se află \"prostimea\". Un altfel de protejați sunt cei avizi de cunoaștere. Acumulează cu nesaț roade din pomul existenței,le transformă în gânduri și le împrăștie în lume pentru împreunarea lor într-un cumul de idei călăuzitoare,dirijate de atotcuprinzător. Diferența dintre cele două categorii,în viața materială,avantajează pe cei îmbuibați și fericiți fizic. Cred că într-o altă lume rolurile se vor schimba. Cunoștințele spirituale vor hrăni, pe drumul către lumina pură,pe cei năpăstuiți material,însă fericiți în spirit. Echilibrul dintre materie și spirit,în observația noastră în această viață carnală,înclină să fericească pe cei care acumulează putere și bogăție. Ne conformăm Universului.Materia a învins lumina pură și s-a împrăștiat în neant colonizând în cele mai adânci unghere supernecunoscutul. Visăm,în această ordine de idei,că totul se va reîntoarce la matcă și va redeveni puritatea dumnezeiască a existenței. Nu suntem,totuși,decât excrescențe ale dorinței naturii de a se autocunoaște. Bâjbâim apatici prin tenebrele infinitului căutându-ne calea neclară și nedefinită. Și totuși am acaparat visul,singura poartă întredeschisă către abisul imaterial. Dorim să înțelegem și greșim.Greșim de multe ori și explodează înțelegerea. Ne uităm cu jind la cei de lângă noi,protejații material sau spiritual.Capacitatea noastră extraordinară este că dorim cu îndărătnicie să ne depășim pe noi înșine,ca oameni. Vom avea numai de câștigat,chiar dacă numai pentru un moment universal.