Eseu

Supa vieții crează și transformă în permanență ingredientele acceptate ale existenței,având o continuitate absolută. Noi,oamenii,suntem condimentul ce colorăm această supă, dându-i deopotrivă și o inteligență proprie. Suntem minusculi în imensitatea cazanului învolburat. Dumnezeu ne-a pus în oală,tocmai pentru a da substanță creației și pentru a făuri un suflu nou de cunoaștere. Suntem rătăciți în torentul vieții,în căutarea și descifrarea necunoscutului. Călăuziți de orbul subconștientului pe trasee prestabilite,ne cufundăm într-o cunoaștere subiectivă și ireală,însă, în același timp,adevărată pentru noi. Era nevoie de om,pentru că altfel,gustul vieții nu ar mai fi fost simțit. Viața a vrut să fie cunoscută prin ea însăși.Și brusc am apărut noi... În multe rânduri ne depășim țelul și vrem să fim organisme supranaturale,suprareale. Gustăm viața zilnic și ne dăm cu părerea despre câte în lună și stele,întindem mâna și cuprindem bolta cerească în puterea gândului. Suntem nemărginiți în imaginație și finiți în trăire.Dorim mai mult... Posibil să provocăm o fierbere completă și să dăm în afară. Riscăm să stricăm rânduielile existenței prin utopia cunoașterii noastre. Ar fi mai bine să ne păstrăm caracterul de ingredient vivace și rațional al vieții.Altfel...