Eseu

Prins în alambicul cotidian,presat de voci comune,de multe ori inutile,mă ridic deasupra stării fizico-stereotipe și încerc să recunosc în protuberanțele intelectuale,ivite ici-colo,valoarea ideilor care pot produce material durabil, necesar unor predicții sincere și evoluate. Străbat tangențial crezurile puerile ale unor semeni,iar călătoria ideatică mă propulsează într-o stare superioară de manifestare intelectuală,loc unde timpul și spațiul se combină într-o viteză adormitoare și unde toate cunoștințele sunt exploatate la maxim,ca într-o bibliotecă virtuală.Adun fructele coapte,cu nesaț și le îngurgitez într-o foame nebună de explozii de gânduri. Mă ating,în anumite dăți și de poamele pârguite doar,în ideea de a lua inițierea și a o dezvolta în creuzetul meu tulbure de vâltoarea spiritului nesătul. Încerc să devin om în accepțiunea rațiunii că fiecare ,la un moment dat,trebuie să se îndrepte către un țel spiritual conturat și impregnat personal. Îmi aleg singur calea.Posibil să nu reușesc să-mi finalizez dorința,însă încercarea mă ridică în interior pe culmi negândite și îmi dă o trăire pe care puțini o deslușesc