poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2590 .



Sindromul cloștii
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adela Vasiloi ]

2009-11-04  |     | 



Ideea străveche și foarte des vehiculată despre "femeia-femelă" destinația căreia (sfântă sau vulgar-naturalistă) este să aibă doar grija cuibului familial, a fost speculată pe parcurs de secole în forme diverse, dar urmărea, de fapt, același scop - să-i inchidă femeii gura și să nu o lase să participe la luarea deciziilor importante. Sindromul "cloștii" este o consecință a mentalității patriarhale, care se mai mentine încă la suprafață, deși pilonii pe care se sprijină au putrezit demult. Astăzi traim într-o lume foarte "socializată", în care problemele individului și ale familiei sunt strâns intrețesute în canavaua vieții sociale, relațiile dintre individ, familie și societate fiind foarte complexe. Astfel, nu ne mai putem inchide, fiecare în cochilia sa, ignorand evenimentele care se petrec în jurul nostru, cu speranța că nu ne vor influența existența. Problemele cu care ne confruntăm sunt în mare parte consecințe ale problemelor sociale, cu care se confruntă întreaga societate.

Dar iată că în pofida acestei realități de care nu putem fugi, apar persoane cointeresate să revitalizeze acest sindrom al "cloștii", scoțându-l din cufărul bunicii cu lucruri vechi și demodate, mai lustruindu-l și stergându-l de praf, ca să ni-l propună amabil: "Incercați, Doamnelor, poate vă vine pe măsură! Dacă vă strânge pe ici-colo, îl mai lărgim puțin. Ah, doriți să vă realizați ca personalitate, să vă evidențiați, să străluciți... Bine! Vă puneți o toaletă de seară, nițelus fard pe fizionomie, ceva parfum pe subsuori și ... gata! Veniți la o recepție, la un concert de binefacere, la un Forum... de florile marului, și dați lovitura! Să se știe că avem o elită, o societate de lux nu mai prejos ca în țările civilizate. Dar Doamne ferește să vă băgați în politică! Avem noi nevoie de o femeie-ministru, sau, colac peste pupăză, președinte? Să ne dicteze nouă, femeilor, o muiere? Uau! La ce bun? Dacă-i așa deșteaptă, să-și caute mai bine de familie, de soț și de copii, de gospodărie. Acolo să o vedem ce poate! Iar dacă vrea să strălucească - poftim! O toaletă de seară, nițelus fard... etc., etc. Există probleme sociale, care trebuiesc rezolvate? Crește alcoolismul, narcomania, prostituția, e multă mizerie și sărăcie? Cine-i tâmpit de la natură, așa-i trebuie! De ce să ne indispunem degeaba? Problemele sociale să le rezolve organele respective! Scoteți-vă prostiile din cap și fiți femei, ce Doamne iartă-mă!"

Cam această filosofie de viață ni se propune să o acceptam - egoistă, indiferentă, iresponsabilă, marcată de orgoliu și invidie. "Femeia-femelă" este personajul central al acestei piese de prost gust. Într-adevăr, femeia-femelă (ca și bărbatul-mascul) este un fenomen natural și foarte răspândit. Aproape orice femeie are familie sau măcar copii, prin urmare posedă anumite calități care atrag atenția sexului opus. Farmecul feminin are un diapazon foarte larg, dar se întâmplă că și femeile urâte au adesea familii fericite. Secretul acestui mister constă, eu cred, în faptul că farmecul feminin este în mare măsură compensat de alte calitati umane, uneori cu mult mai valoroase și atrăgătoare. O frumusețe egoistă, capricioasă, lipsită de harul intelectului, de multe ori suferă eșec în plan personal, chiar dacă inițial, datorită farmecului său, obține succese.

Astfel, calificativul "femelă" nu constituie un obiect de fală, nici de rușine. Este o realitate și atât. Adevărat, că într-o lume a bărbaților feminitatea este o prioritate în lupta pentru un loc sub soare. Femeile folosesc această armă în măsura în care o posedă, respectând (sau nu) anumite norme morale, care le impiedică să o aplice plenar. Dar straniu lucru! Majoritatea femeilor, care au făcut cariera în primul rând pe frumusețe și feminitate, celelalte calități (la femei) fiind mai puțin apreciate de bărbați, se străduiesc mai apoi să demonstreze că repezintă mai mult decât o femeie-femelă, că sunt personalități umane înzestrate cu talent și intelect de excepție. Un obiect de mândrie din sexualitate îl fac doar acele femei, care nu mai au altceva la sufletul lor - o Ciciolina, o Madonna, prostituatele “de performanță” , porno-divele, uneori modelele. Tot astfel, nici bărbații inteligenți nu fac din masculinitate un obiect de mândrie. Chiar Schwartznegger, simbolul masculinității americane, s-a ambiționat să demonstreze publicului larg că posedă și alte calități, în afară de forță fizică și bărbăție.

Evident, omul în ascensiunea sa a depășit demult condiția de ființă exclusiv biologică și tinde să o depășească în continuare. Natura a fost darnică cu omul în multe privințe, dar sexualitatea excesivă cu care l-a inzestrat și-a jucat deja rolul în lupta pentru existența speciei și nu ne mai este de folos în această ascensiune, dimpotrivă, este o frână. Procesiunile pe steagul cărora este scris "Sus femeia-femelă" sau "Sus bărbatul-mascul" ne atrag spre un eșec spiritual absolut.

Poate parea paradoxal, dar interesul pentru sexualitate, acest punct de atracție incontestabil pentru ființa umană, acest domeniu de interes sporit, este folosit ca o armă pentru combaterea politizării societății, lucru la îndemâna politicienilor abili, care ar dori sa conducă popoarele fără a fi deranjați de public. In țările civilizate popoarele sunt sătule, nu au grija unei bucăți de paine, deci acolo anume sexualitatea este “instinctul primar” care poate servi drept momeală pentru a sustrage cetațenii de la viața social-politică. Evident, tagma politicienilor nu este cointeresată în politizarea societății - cu cât mai apolitic e publicul, cu atât mai usoară este concurența dintre ei.

In mica noastra țară, cu un popor flămând și dezbrăcat, viciile rafinate au mai puțină priză la public. De aceea argumentul camuflat "cătați-vă de grijile stomacului și nu va băgați nasul în politică" mai este actual și eficient. Acest argument este adresat atât femeilor, cât și bărbaților, este simplu, accesibil și nu are contraindicații de ordin moral sau religios, ceea ce îi sporește esențial eficiența. Se încearcă însă a se folosi și ideea despre "femeia-femelă", urmărind un scop politic bine conturat: transformarea electoratului feminin într-o masă inertă și ascultătoare, ușor de manipulat. Dezastrul economic din țară ne menține în capcana grijilor cotidiene, din care vom scăpa doar pășind pe calea progresului. Dar daca ne vom detașa de viața social-politică, concentrându-ne toate eforturile pentru a ne rezolva doar problemele personale, vom avea încă foarte mult de așteptat. Mai mult ca atât - nici problemele personale nu vom reuși să le rezolvăm eficient, deoarece acestea, de cele mai multe ori, se încadrează în probleme sociale vaste.

"Literatura și arta", 1999

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!