sufletul
de Xiong Zhaozheng(2003)
1 min lectură
Mediu
eu cred in suflet,
el este
o alta viata, independenta, a omului
uneori, lava fierbinte se revarsa din inima mea
dar creierul mi-e inghetat
singurul care poate goni raul
pricinuit de vara amara si iarna aspra
tu, suflet al meu
in stare sa-i smulgi pene pasarii cu noua capete
de pe stema stravechiului Chu
sa asuzi ridicand pagode
sa calaresti pe spinarea pestilor in valtorile raului Miluo
sa imbraci vestmant din frunze si lotusi sub
privirea zeitei Wu
Condu-ma pe drumul vietii lung
apoi ma intoarna in tine
pe unde tu ai trecut
raman urme de sange
si abea dupa ce ai varsat sangele
plin de clocotul adevarului
ii dai voie unui om
sa capete un nume
insa un suflet care si-a dus in spate numele
ca pe o cruce grea a rastignirii
nu-si mai apartine siesi, ci lasa istoria
sa-l prefaca intr-o viata fara suflare
FIE CA NUMELE SA-MI PUTREZEASCA.
FIE CA SUFLETUL MEU,
CU FIECARE PALA DE VANT CURAT,
SA SE PIARDA IN INFINIT....